La doi paşi de centrul Capitalei, ascunsă printre blocurile de la Obor, zace o clădire-monument care a stat dovadă a încercării de modernizare a României. Moara lui Assan, prima construcţie industriala din istoria Capitalei, se dărâmă câte puţin în fiecare zi.
A trecut prin două războaie mondiale, dar nimic nu a afectat-o mai mult decât privatizarea şi falimentul. După Revoluţie, moara a devenit o ruină, a fost distrusă cărămidă cu cărămidă şi a trecut prin două incendii. Reporterii Antena 3 au mers pe urmele exploratorilor urbani şi vă prezintă rămăşiţele unui monument istoric.
Construcţia Morii Assan a început în urmă cu 162 de ani. În 1853, Gheorghe Assan o construia pe un teren cumpărat de la Epitropia Ghica, dupa care a extins proprietatea prin cumpărarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara, construită integral din cărămidă, a fost ridicată într-o perioadă când în Bucureşti nu exista nici măcar o singură fabrică de cărămida.
Pentru asta, au adus utilaje de la Viena, astfel ca aceasta a devenit prima moara cu motor cu aburi din ţară. Ceilalţi producători tradiţionali s-au simţit imediat ameninţi. Norocul negustorilor Assan a fost că în acel an iarna foarte grea a îngheţat Dâmboviţa, iar singura soluţie pentru a măcina grâul a fost moara cu aburi.
I se spunea Vaporul lui Assan sau Moara de foc de la Obor pentru că făcea zgomot, scotea fum şi coşul ei era cea mai înaltă contrucţie din Bucureşti. Iniţial, construcţia coşului a fost oprită la 10 metri, fiind considerat prea mare. După plata unor compensaţii către primărie, coşul a fost ridicat până la înălţimea de 26 de metri, cum era proiectul iniţial.
Construcţia rămasă în picioare şi în zilele noastre era de fapt silozul principal. A fost la acea dată cea mai înaltă clădire din Bucureşti, avand 41 metri înalţime si o capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane.
Problemele Morii au început după naţionalizarea din 1948. A fost împărţită în două unităţi industriale, una de morărit şi cealaltă de uleiuri. A funcţionat până după 1989, când a început dezastrul. Legea privatizării a dus la fragmentarea acestui ansamblu. Cele două societăţile comerciale au mers pros și în cele din urmă şi-au încetat activitatea.
Tot ce s-a putut fura a dispărut. Metalul şi utilajele au fost primele valorificate. Când nu s-a mai putut lua nimic, s-a dat foc. De două ori. Primul incendiu, din 2008, a distrus aproape în totalitate un corp de clădire. În 2012, un al doilea incendiu izbucnea parcă din senin la silozul principal. Pompierii s-au chinuit mai bine de 28 de ore să stingă flăcările. Au avut nevoie chiar si de un elicopter.
Terenul pare acum mai important decât clădirile. Vorbim de aproape 5 hectare într-o zonă a Capitalei unde un metru pătrat de teren ajunge să se vândă şi cu 250 de euro. Adică, proprietarul ar putea câştiga peste 11,5 milioane de euro. Asta cu toate că studenţii la Arhitectură şi mai multe ONGuri specializare au propus proiecte care ar putea aduce clădirile... la viaţă.
În 2015, monumentul Moara lui Assan este doar o ruină. Doar pereţi căzuţi, mormane de moloz şi buruieni. Hotii au smuls bucată cu bucată până şi cărămizile fixate pe zidurile exterioare. Locul se tranformă pe zi ce trece într-o groapă de gunoi.
