În România anului 2025, să fii mamă singură înseamnă de prea multe ori să fii și detectiv fiscal, avocat fără diplomă și supraviețuitoare a unui război pe care statul refuză să-l recunoască oficial: războiul cu tații care refuză să plătească pensia de întreținere, ascunzându-și veniturile și proprietățile. Pentru că legea le permite.
Simona Blidaru este mamă și inițiatoare a campaniei civice „Dreptul la o copilărie demnă - Stop Evaziunii Paternale”. Ea a decis să vorbească public, pentru Antena3.ro, despre această problemă gravă.
Nu e singura care se confruntă cu asta. Zeci de mii de femei din România trec prin aceleași coșmaruri administrative, financiare și personale. Portalul instanțelor de judecată e plin de procese în care mamele cer ca tații să contribuie la creșterea copiilor lor cu sume corecte, în funcție de veniturile pe care chiar le câștigă.
Ce prevede legea acum?
Conform Codului Civil din România, pensia de întreținere (pensie alimentară) se stabilește ca procent din veniturile nete ale părintelui debitor:
- 1 copil: 25% din venitul net
- 2 copii: 33% din venitul net
- 3 sau mai mulți copii: 50% din venitul net
Problema este că legea se bazează strict pe veniturile declarate oficial. Dacă părintele debitor lucrează „la negru”, încasează diurne sau transferă bunuri pe numele altor persoane, pensia alimentară rămâne la nivel minim. Autoritățile nu au, în prezent, instrumente fiscale automate pentru a verifica și sancționa astfel de practici.
Antena3.ro a povestit cu mai multe mame aflate în această situație. Iar ceea ce reiese arată o radiografie crudă a unei realități pe care România oficială încă o neagă.
Cum fac unii tați să nu plătească o pensie alimentară corectă
O manevră. Așa definesc toate aceste femei sistemul evaziunii paternale. Scopul e același, stilul și poveștile diferă.
Simona Blidaru a sintetizat în câteva fraze esența mecanismului: „În România se ia în calcul doar un anumit procent din veniturile părintelui debitor. Părintelui care nu trăiește cu copilul. După ani de zile în instanță, judecătoarea decide: cât are omul ăsta? Are un copil? Bine, unu pe patru din venitul lui. În cazul lui, în ăștia doi ani, cât a durat procesul, fostul meu soț și-a înstrăinat apartamentul și a declarat apoi că nu mai are venituri, deși el merge în vacanțe de lux și are Audi Q7. Și nimeni nu-l verifică cu adevărat, să afle de unde are el bani pentru a duce traiul ăsta. Trebuie să fii suficient de idiot ca să nu-ți dai seama că asta este o manevră”.
Andreea: „Am ajuns să fiu disperată”
Pentru Andreea, drama pensiei alimentare neplătite a fost dublată de o spirală de violență și hărțuire. Fostul partener nu doar că nu a plătit, dar a transformat copilul în armă psihologică.
„Copilul a declarat și doamnei de la asistență socială că îi este frică de tata, că tata îl bate. Și, totuși, el încă are drept de vizită. M-a lovit, am obținut ordin de protecție, iar mai apoi judecătorul a considerat că nu este necesar să-l prelungim. Nu știu ce se întâmplă: așteaptă să mă omoare? Sunt deschise nouă dosare penale pe numele fostului soț: pentru furt, pentru vătămare corporală, pentru violare de domiciliu”, povestește ea.
Andreea vorbește despre o stare de permanentă teamă.
„Și, pentru că e violent cu mine, am ajuns să fiu disperată, pentru că de fiecare dată când ia copilul mi-e frică să nu pățească ceva. Eu am început să iau în considerare să plec din țară ca să scap de el”, spune femeia.
Sistemul, între timp, a fost ocupat să-i explice că dacă cere custodie exclusivă „se consideră alienare parentală”.
Povestea Roxanei
Roxana e din Constanța. Ne spune cum fostul soț este un om destul de cunoscut în oraș și că, chiar dacă a fost lovită în repetate rânduri, polițiștii au trimis-o acasă.
„Am divorțat în anul 2016, pe data de 9 februarie, am plecat cu copilul abia născut în brațe. M-a bătut în casă și, totuși, am fost nevoită să mă întorc la el ca să ne împăcăm, deși eu nu-mi doream lucrul acesta. Eram ca un prizonier în acea casă”, își amintește ea.
Totodată, are un copil bolnav, cu o boală genetică rară.
„Zecile de mii de lei pentru tratamentele copilului eu le-am plătit. El nu m-a ajutat cu un leu. Iar acum nu plătește pensia alimentară”, spune femeia.
Un alt tip de evaziune paternă
Diana povestește despre un alt tip de evaziune paternă, practicată de șoferii de TIR sau muncitorii români plecați în afară.
„El a devenit șofer de TIR. Practic, angajatorii fac această evaziune fiscală ‘legală’, în care plătesc angajatului salariul minim pe economie. Restul banilor se dau sub formă de diurnă, iar aceasta nu poate fi calculată la stabilirea cuantumului pensiei alimentare. Deși e greu de crezut că un șofer de TIR, care face trasee în străinătate, câștigă salariul minim pe economie. Problema este că legea permite această portiță”, explică femeia.
Diana are două fetițe, una diagnosticată cu autism, cealaltă cu alte probleme de sănătate. Tatăl nu plătește nimic pentru tratamentul copiilor. În plus, mai este și foarte violent, iar plângerile ei nu au găsit o rezolvare: „Probabil că până nu te omoară nu se întâmplă nimic”.
Alienarea parentală
Ultima dintre vocile adunate în acest material este Mădălina, care trăiește o formă mai puțin vizibilă, dar la fel de distructivă, de violență post-divorț: alienarea parentală și abuzul emoțional permanent.
„Programul ăsta de vizită se transformă de fiecare dată într-un atac la persoana mea. A început practic și o alienare foarte subtilă, dar care pe termen lung ar avea efecte foarte urâte. Iar luna trecută nu a plătit pensia alimentară drept răzbunare”, spune ea.
Iar sănătatea mamei ajunge să se degradeze sub presiunea zilnică: „Înainte să vină să vadă copilul, când văd că am mesaj de la el, începe să-mi bată inima, mă sufoc, rămân fără aer, am dureri...”
Care este rolul campaniei „Dreptul la o copilărie demnă”
Campania demarată de Simona Blidaru are ca scop schimbarea legislației astfel încât:
- Pensia alimentară să se calculeze raportat la veniturile reale, inclusiv diurne și alte beneficii.
- ANAF și executorii să fie obligați prin lege să investigheze veniturile și bunurile ascunse ale părinților debitori.
- Să fie înființat un fond de sprijin financiar și juridic pentru mamele singure, pe modelul statelor nordice.
- Să se introducă termene clare pentru soluționarea proceselor de stabilire și executare a pensiilor alimentare.
- Petiția inițiată de campanie vizează strângerea a 100.000 de semnături și va fi însoțită de un memoriu transmis Parlamentului României în toamna acestui an.
Simona Blidaru rezumă astfel miza: „Nu e vorba doar despre bani. E vorba despre demnitatea copiilor noștri. Fiindcă ei sunt cei care suferă cel mai mult”.
Ştiri video recomandate
