De ani de zile, cercetătorii cunosc existența unui mecanism de feedback care leagă Oscilația El Niño–Sudică (ENSO) de întinderea gheții marine la latitudini înalte. Însă, într-un studiu recent, specialiștii au descoperit că, începând cu aproximativ anul 2000, tranzițiile mai rapide dintre fazele El Niño au avut o influență mai puternică asupra topirii gheții în nord-estul Rusiei. Aceste schimbări duc la o vreme mai caldă și mai umedă în regiune și la o reducere a gheții marine în toamna care urmează tranziției, potrivit Live Science.
Rezultatele noului studiu ar putea contribui la îmbunătățirea prognozelor privind acoperirea cu gheață marină pentru navele care tranzitează regiunea. De asemenea, ele îi pot ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine efectele fluctuațiilor climatice pe termen lung ale Pământului.
„Gheața marină poate avea un impact semnificativ asupra climei arctice și asupra siguranței maritime”, a declarat pentru Live Science coautorul studiului, Cen Wang, specialist în științe atmosferice la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong.
Ieșirea din faza El Niño duce la formarea unor zone cu ape de suprafață mai reci
El Niño este un fenomen climatic care implică variații ale presiunii atmosferice și ale temperaturii suprafeței oceanului în Pacificul tropical, pe parcursul mai multor ani. Aceste variații pot influența tiparele climatice și meteorologice la nivel global, inclusiv frecvența uraganelor, a cicloanelor tropicale și a secetelor.
În noul studiu, publicat pe 14 ianuarie în revista Science Advances, cercetătorii au analizat modul în care ENSO influențează gheața marină arctică, concentrându-se în special asupra mărilor Laptev și Siberiei de Est, situate în nord-estul Rusiei. Echipa a examinat date lunare privind temperatura suprafeței oceanului și concentrația gheții marine colectate între 1979 și 2023, pentru a identifica legături între tranzițiile El Niño și acoperirea cu gheață din anul următor.
Rezultatele au arătat că ieșirea din faza El Niño duce la formarea unor zone cu ape de suprafață mai reci în Pacificul central și estic, în apropierea tropicelor, în toamna următoare.
După anul 2000, tranzițiile dinspre El Niño au început să se accelereze, posibil din cauza interacțiunilor cu Oscilația Decadală a Pacificului, un alt ciclu climatic de lungă durată care influențează temperaturile oceanului Pacific.
Anticiclonul Pacificului de Nord-Vest a fost împins spre nord
Aceste tranziții rapide au făcut ca zonele reci să devină și mai reci. La rândul lor, acestea au împins spre nord un sistem de presiune ridicată cunoscut sub numele de Anticiclonul Pacificului de Nord-Vest (WNPAC), în direcția Arcticii.
Deplasarea WNPAC spre nord determină formarea unui alt anticiclon deasupra mărilor Laptev și Siberiei de Est.
Împreună, aceste procese conectate transportă căldură și umiditate din Pacificul de Nord către Arctica, topind gheața marină pe parcurs.
Înainte de anul 2000, legătura dintre zonele reci din Pacific și WNPAC nu era suficient de puternică pentru a influența acoperirea cu gheață marină din Arctica, au constatat cercetătorii.
Ce a provocat schimbările apărute după anul 2000
Schimbările apărute după anul 2000 sunt cauzate de cicluri naturale ale climei Pământului, nu de activitățile umane, au precizat autorii studiului.
Totuși, schimbările climatice provocate de om „introduc o incertitudine majoră în modul în care prognozăm aceste schimbări ale gheții pe parcursul mai multor decenii”, a explicat Xiaojun Yuan, oceanograf fizician la Observatorul Lamont-Doherty al Universității Columbia, care nu a fost implicat în studiu.
Potrivit acestuia, schimbările climatice cauzate de activitatea umană ar putea suprascrie unele tipare naturale observate în aceste oscilații climatice pe termen lung.
În cercetările viitoare, echipa va analiza impactul schimbărilor climatice antropice asupra gheții marine din regiune, a mai declarat Wang.