Aceasta e cea mai rezistentă creatură din lume. Supraviețuieste în orice scenariu: arsă la 150°C, înghețată și chiar și în spațiu

Coace-le, îngheață-le, împușcă-le sau trimite-le în spațiu: tardigradele pot supraviețui aproape oricărui scenariu. Unii experți cred chiar că aceste micro-animale cu opt picioare ar putea fi ultimele viețuitoare de pe Pământ, rezistând până în ziua în care Soarele va muri.

Dacă un om ar ieși în spațiu fără protecție, ar muri imediat. Însă o creatură minusculă, de maximum 1 mm - cam cât vârful unui ac - a trecut prin astfel de teste extreme și a supraviețuit. Văzute la microscop, tardigradele, cunoscute și drept „urși de apă” sau „purcei de mușchi”, par mai degrabă monștri din Doctor Who: fețe turtite și bizare, gheare ascuțite și dinți ca niște pumnale.

Acum, oamenii de știință încearcă să le valorifice „superputerile” - de la protejarea pacienților cu cancer de efectele radiațiilor, până la păstrarea alimentelor și medicamentelor în misiuni spațiale de lungă durată.

Creaturi cu superputeri naturale

Până acum, au fost identificate în jur de 1.500 de specii de tardigrade. Sunt înrudite cu artropodele - adică insecte și crustacee - însă locul lor exact în arborele vieții rămâne neclar.

Aceste animale iubesc mediile umede, bogate în mușchi, licheni și frunze. Pot fi găsite chiar și în grădină. Dar celebre au devenit prin faptul că rezistă în condiții imposibile pentru alte viețuitoare: pe vârfurile Himalayei, pe fundul oceanelor, în Antarctica sau chiar în izvoare fierbinți cu acid din Japonia (deși aceste observații nu au fost confirmate ulterior).

Iar limitele lor nu se opresc la Pământ. În 2007, au fost primele animale care au supraviețuit trimiterii în spațiu. Unele chiar au depus ouă acolo, iar puii eclozați s-au dovedit perfect sănătoși. În 2019, au fost îmbarcate și pe sonda israeliană Beresheet, care a eșuat pe Lună - dar nu se știe dacă au rezistat impactului.

Testate la extreme

De-a lungul anilor, cercetătorii le-au supus la tot felul de probe. Rezultatul? Tardigradele rezistă:

• radiațiilor de până la 1.000 de ori mai mari decât doza letală pentru oameni,
• temperaturilor de peste 150°C,
• și înghețului aproape de zero absolut.

În 2021, un experiment a arătat că pot supraviețui chiar și după ce au fost împușcate cu viteze de 900 m/s - mai rapid decât un glonț tras din pistol.

Trucuri de supraviețuire

Cum reușesc toate acestea? Una dintre chei este un fel de hibernare extremă, numită „stare tun”. Când se usucă, tardigradele își retrag capul și picioarele și își încetinesc metabolismul la doar 0,01% din normal. Pot rămâne așa zeci de ani și revin la viață odată cu apa.

Alte adaptări țin de proteine speciale, descoperite recent, care se transformă într-o rețea protectoare și împiedică distrugerea celulelor. Există și proteine care învelesc ADN-ul ca un scut împotriva radiațiilor. Unele dintre aceste mecanisme au fost transferate experimental chiar și în celule umane, cu rezultate promițătoare.

De la știință la aplicații practice

Odată înțelese mai bine, „trucurile” tardigradelor ar putea fi folosite pentru a proteja oamenii și resursele lor. Exemple:

• reducerea efectelor secundare ale radioterapiei pentru pacienții cu cancer,
• păstrarea vaccinurilor și medicamentelor fără a depinde de lanțul frigorific,
• conservarea alimentelor și materialelor biologice în misiuni spațiale.

Misterul rămâne

Dar de ce au evoluat aceste creaturi atât de rezistente? O teorie e că, fiind atât de mici, pot fi purtate de vânt în locuri extreme: munți, deșerturi, zone cu radiații puternice. Supraviețuirea în astfel de medii ar fi impus dezvoltarea acestor adaptări.

Chiar dacă par invincibile, nici tardigradele nu sunt complet imune. De exemplu, temperaturile crescute din cauza schimbărilor climatice le-ar putea pune probleme reale.

Înțelegerea mecanismelor lor ar putea ajuta nu doar omenirea - prin noi tratamente sau tehnologii -, ci și conservarea acestor creaturi incredibile, care ne arată cât de uimitoare și misterioasă rămâne viața pe Pământ.