Pentru mulți oameni, sforăitul este privit ca un detaliu banal, uneori chiar ca un motiv de glumă. Oboseala de peste zi este pusă pe seama stresului, a muncii sau a lipsei de timp. Puțini se gândesc însă că, în spatele acestor simptome aparent minore, s-ar putea ascunde apneea în somn, o afecțiune serioasă, cu impact direct asupra sănătății și calității vieții.
Apneea în somn nu înseamnă doar „somn prost”. Este o tulburare în care respirația se oprește în mod repetat în timpul somnului, uneori de zeci sau chiar sute de ori pe noapte. De multe ori, persoana afectată nu își dă seama ce se întâmplă, însă organismul resimte din plin aceste episoade.
De ce apneea în somn este mai periculoasă decât pare
În timpul pauzelor respiratorii, nivelul de oxigen din sânge scade, iar creierul este forțat să „trezească” organismul pentru a relua respirația. Aceste micro-treziri nu sunt conștientizate, dar fragmentează somnul și împiedică organismul să se odihnească.
În timp, apneea netratată poate duce la:
● oboseală cronică,
● somnolență în timpul zilei,
● dificultăți de concentrare,
● creșterea riscului de hipertensiune,
● probleme cardiovasculare,
● accidente rutiere sau de muncă din cauza scăderii atenției.
Medicii atrag atenția că apneea în somn este o problemă de sănătate publică, tocmai pentru că afectează persoane active, aflate la vârsta muncii, care nu își dau seama că somnul lor este profund alterat. De multe ori, semnele sunt trecute cu vederea sau puse pe seama stresului ori a oboselii acumulate, deși există indicii clare care ar trebui să ridice semne de întrebare. Specialiștii explică faptul că există simptome specifice prin care ne putem da seama că suferim de apnee în somn, iar recunoașterea lor din timp este esențială pentru diagnostic și tratament corect.
Primul pas: diagnosticul corect
Tratamentul apneei în somn începe întotdeauna cu diagnosticul. Suspiciunea apare, de regulă, atunci când sunt prezente simptome precum sforăitul intens, pauzele respiratorii observate de partener, trezirile cu senzația de sufocare sau oboseala persistentă.
Confirmarea se face printr-o investigație de somn, cel mai adesea polisomnografia, care permite evaluarea completă a respirației și a somnului. În funcție de rezultate, medicul stabilește tipul de apnee (obstructivă, centrală sau mixtă) și severitatea acesteia.
Acest pas este esențial, pentru că nu toate formele de apnee se tratează la fel.
Terapia CPAP – tratamentul standard recomandat de medici
Pentru apneea obstructivă de somn, cea mai frecventă formă a bolii, terapia CPAP este considerată tratamentul standard. CPAP înseamnă presiune pozitivă continuă și presupune utilizarea unui aparat cpap care furnizează aer sub presiune prin intermediul unei măști.
Scopul este simplu: menținerea căilor respiratorii deschise pe parcursul nopții, astfel încât respirația să nu se mai oprească.
Deși ideea de a dormi cu o mască poate părea dificilă la început, majoritatea pacienților care reușesc să se adapteze observă îmbunătățiri semnificative:
● somnul devine mai profund,
● trezirile nocturne se reduc,
● starea de oboseală dispare treptat,
● nivelul de energie din timpul zilei crește.
Medicii subliniază că terapia CPAP nu „vindecă” apneea, dar o controlează eficient atâta timp cât este folosită consecvent.
Când sunt recomandate AutoCPAP sau BiPAP
Nu toate persoanele cu apnee au aceleași nevoi. În unele cazuri, medicul poate recomanda variante adaptate ale terapiei CPAP.
AutoCPAP este un aparat care ajustează automat presiunea în funcție de respirația pacientului. Este adesea preferat pentru că oferă un confort mai mare, mai ales în perioada de acomodare.
BiPAP, pe de altă parte, utilizează două niveluri diferite de presiune: unul la inspirație și unul la expirație. Această formă de terapie este rezervată cazurilor mai complexe, atunci când presiunile necesare sunt mai mari sau când există alte afecțiuni asociate.
Alegerea acestor terapii se face strict pe baza recomandării medicale.
Există și alte opțiuni de tratament?
În formele ușoare de apnee, pot fi luate în considerare și alte soluții. Unele persoane beneficiază de dispozitive orale, realizate de medicul stomatolog, care ajută la menținerea căilor respiratorii deschise prin repoziționarea mandibulei.
De asemenea, modificările stilului de viață pot avea un impact important:
● scăderea în greutate,
● evitarea alcoolului seara,
● renunțarea la fumat,
● adoptarea unei poziții de somn laterale.
În anumite situații, tratamentul chirurgical poate fi luat în calcul, însă acesta nu este o soluție universală și nu garantează întotdeauna rezolvarea completă a problemei.
De ce mulți pacienți renunță și cum poate fi evitat acest lucru
Unul dintre cele mai mari obstacole în tratamentul apneei în somn este renunțarea prematură, mai ales în cazul terapiei CPAP. Primele săptămâni pot fi dificile, iar adaptarea necesită răbdare.
Specialiștii recomandă:
● ajustări treptate,
● alegerea unei măști confortabile,
● comunicarea constantă cu medicul,
● înțelegerea faptului că beneficiile apar în timp.
Pacienții care depășesc această etapă inițială sunt, de regulă, cei care obțin cele mai bune rezultate.
Apneea în somn – o problemă tratabilă, nu un verdict
Un mesaj important transmis de medici este că apneea în somn nu este o condamnare. Deși este o afecțiune cronică, ea poate fi gestionată eficient, iar calitatea vieții se poate îmbunătăți semnificativ.
Ignorarea simptomelor sau amânarea tratamentului nu face decât să agraveze problema și să crească riscurile pe termen lung.
Tratamentul apneei în somn presupune o abordare personalizată, bazată pe diagnostic corect, recomandare medicală și consecvență. Terapia CPAP rămâne standardul de aur pentru apneea obstructivă, fiind completată, în anumite situații, de AutoCPAP, BiPAP, dispozitive orale sau modificări ale stilului de viață.
Apneea în somn este o problemă reală, dar și o problemă care poate fi controlată. Cu informare corectă și tratament adecvat, somnul odihnitor nu trebuie să rămână un lux.