Un atol din Polinezia Franceză, cumpărat de actorul Marlon Brando în 1966, după ce a filmat „Revolta de pe Bounty”, a devenit în timp unul dintre cele mai importante locuri pentru conservarea vieții marine din regiune. Într-un singur sezon de monitorizare, peste 15.600 de pui de țestoasă verde au ieșit din ouă pe insulele protejate ale atolului Tetiaroa, potrivit The Times of India.
O echipă de biologi a monitorizat zona în perioada septembrie 2025 - martie 2026. Studiul are loc anual, iar cercetătorii susțin că, de data aceasta, au numărat 15.614 pui de țestoasă verde în acest sezon.
Potrivit acestora, în toată perioada ei au identificat 113 femele care au venit pe plajele atolului pentru a depune ouă, în aproximativ 161 de cuiburi.
Rezultatele sunt considerate o consecință a măsurilor de protejare a habitatului, începute în urmă cu aproximativ șase decenii.
De la platou de filmare la sanctuar pentru animale
Marlon Brando a descoperit Tetiaroa în 1960, când căuta locuri pentru filmările producției „Revolta de pe Bounty”. Actorul a fost impresionat de atolul format din 12 insulițe care înconjoară o lagună cu ape turcoaz.
Șase ani mai târziu, Brando a cumpărat drepturile asupra terenurilor de la urmașii lui Johnston Walter Williams, un dentist american.
La vremea respectivă, el a mărturisit că și-a dorit să păstreze zona cât mai izolată și să o protejeze, în loc să o transforme într-o destinație turistică.
Astfel, acesta a construit o așezare simplă pe insulița Motu Onetahi, pentru familia sa și pentru cercetătorii care veneau să studieze zona.
De-a lungul timpului, zona a fost studiată de cercetători, iar eforturile de conservare continuă și astăzi.
Cum a fost protejat ecosistemul
După moartea lui Brando, în 2004, moștenitorii săi au continuat proiectele de protejare a atolului împreună cu parteneri locali.
A fost înființată organizația Tetiaroa Society, care desfășoară proiecte de cercetare științifică, conservare a naturii și protejare a patrimoniului cultural.
Organizația a făcut eforturi pentru a elimina specii invazive care amenințau păsările care își fac cuibul pe sol și care amenințau și ouăle țestoaselor marine.
De altfel, au fost îndepărtați și șobolanii care distrugeau insula.
În lipsa acestor prădători, plantele și animalele native au avut mai multe șanse să se refacă.
Potrivit cercetătorilor, monitorizarea pe termen lung a populației de țestoase le permite acestora să urmărească evoluția speciei și să evalueze efectele măsurilor de conservare asupra ecosistemului.