Au pus emițătoare pe șase narvali și i-au trimis într-o zonă izolată din Arctica. Datele pe care le-au colectat sunt alarmante

Narvalii sunt supranumiți „unicornii mărilor” datorită colților lor spiralați care le conferă un aspect mitologic. Însă un grup dintre aceste mamifere marine desprinse parcă din altă lume au primit recent o sarcină cât se poate de pământească: au devenit cercetători în Arctica. În trei ani au colectat aproape la fel de multe date cât cele strânse de oameni în ultimii 130 de ani. Datorită lor oamenii de știință și-au dat seama că regiunea trece printr-un proces de „atlanticizare”, relatează CNN. 

Oamenii de știință au montat emițătoare satelitare pe șase narvali, apoi au monitorizat traseul animalelor timp de trei ani. Mamiferele au străbătut coastele din estul Groenlandei și au înotat în adâncurile sistemului său de fiorduri - cel mai mare din lume

Misiunea lor a fost să colecteze date despre starea oceanului în această regiune izolată, dar crucială. 

Ce au descoperit narvalii despre AMOC

Informațiile pe care le-au adus oferă noi dovezi îngrijorătoare despre ceea ce se întâmplă în Arctica. Datele colectate de narvali și interpretate de oamenii de știință arată că apa relativ caldă și sărată din Oceanul Atlantic ajunge foarte adânc în fiordurile regiunii unde poate eroda ghețarii și poate amenința calota glaciară pe care aceștia o protejează.

„Descoperirile sunt îngrijorătoare pentru că indică o topire rapidă a ghețarilor care se varsă în mare”, a declarat Eric Achterberg, profesor la Centrul GEOMAR Helmholtz pentru Cercetarea Oceanului din Kiel, Germania, care nu a fost implicat în studiu.

Noile date confirmă o tendință aflată deja în desfășurare, a adăugat el.

În estul Groenlandei se află mai mulți ghețari, care scurg părți din calota glaciară în ocean.  Tot aici se află curenți oceanici importanți, care transportă apa polară rece către sud, spre Atlanticul de Nord, redistribuind apa dulce și influențând viața marină.

Aceștia sunt o parte din Atlantic Meridional Overturning Circulation (AMOC), un sistem esențial de curenți oceanici care are un impact major asupra vremii și climei globale. Oamenii de știință se tem în acest moment că AMOC că s-ar putea apropia de colaps. î

Efectele ar fi catastrofale: creșterea rapidă a nivelului mării în SUA, răciri extreme în Europa și secete în Africa.

„În multe privințe, Groenlanda de Est este un indicator al schimbărilor climatice la care ne putem aștepta în Atlanticul de Nord”, a declarat Mads Peter Heide-Jørgensen, unul dintre autorii studiului și profesor la Institutul Groenlandez pentru Resurse Naturale.

Totuși există foarte puține studii cu privire la schimbările oceanului din regiune din cauza faptului că este o zonă izolată, dar și a condițiilor dure. „Este o regiune foarte puțin studiată. Avem nevoie de mai multe date”, a spus Heide-Jørgensen.

Trimiterea navelor este dificilă și periculoasă, iar pentru navigarea printre ghețurile imprevizibile sunt necesare spărgătoare de gheață costisitoare. Narvalii, în schimb, pot ajunge cu ușurință în aceste zone și fac acest lucru pe tot parcursul anului. „Noi putem sta în fața calculatoarelor, iar narvalii înoată prin apele înghețate, în întuneric”, a spus Heide-Jørgensen.

Narvalii înoată la adâncimi de până la 1.800 de metri, ceea ce înseamnă că pot colecta date din toată coloană de apă. În același timp, acestor „unicorni” le place să reviziteze zonele pe care le străbat, așa că oamenii de știință au oportunitatea de a colecta date la intervale diferite de timp pentru a le compara. 

Narvalii au fost capturați de vânători, care i-au dirijat către plase. Acolo, cercetătorii le-au montat instrumente care cântăreau mai puțin de jumătate de kilogram, a spus Heide-Jørgensen. „Am dezvoltat un emițător mai mic, care poate colecta în mod fiabil date despre temperatură și salinitate pentru o perioadă lungă și le poate transmite prin satelit. Nu le face niciun rău”, a explicat el. 

Datorită narvalilor, oamenii de știință au avut la dispoziție peste 2.000 de observații privind temperatura și salinitatea apei între 2017 și 2020. Cercetătorii au combinat aceste date cu cele de la Baza Mondială de Date Oceanice, colectate în principal de nave, și le-au analizat împreună. 

„A fost o adevărată revelație”

Concluzia studiului: regiunea trece printr-un proces de „atlanticizare”. Apa relativ caldă și sărată din Oceanul Atlantic pătrunde în mările arctice.

Oamenii de știință au identificat o tendință pe termen lung prin care această apă mai caldă curge direct spre frontul ghețarilor, topește partea lor inferioară și accelerează pierderea de gheață. În unele cazuri, apa Oceanului Atlantic a pătruns mai mult de 290 de kilometri în interiorul sistemului de fiorduri, arată studiul. „A fost o adevărată revelație”, a spus Heide-Jørgensen.

Folosirea narvalilor pentru colectarea datelor timp de trei ani este o metodă de cercetare „unică și elegantă”, a declarat Achterberg, de la GEOMAR.

Studiul oferă noi informații despre procesele de topire din regiune, a adăugat el, „în special datele din timpul iernii sunt unice, deoarece navele nu pot opera în regiune în această perioadă”.

Helen Coxall, profesor de micropaleontologie marină la Universitatea din Stockholm, care, de asemenea, nu a fost implicată în studiu, a spus că narvalii au furnizat „aproape același număr de date în trei ani pe care oamenii le-au colectat în ultimii 130 de ani”.

Animalele au reușit să dezvăluie „amploarea atacului oceanului asupra gheții din anumite părți ale calotei glaciare a Groenlandei din această regiune”, a adăugat ea, ceea ce este „extrem de valoros”.

Mai sunt multe de făcut pentru a înțelege procesele oceanice din această zonă ostilă a Arcticii, a spus Heide-Jørgensen, adăugând că studiul „este doar o mică piesă din imaginea de ansamblu a ceea ce se întâmplă în întregul Atlantic de Nord”.