Aroma de scorțișoară și nucșoară aduce o oarecare nostalgie dulce de toamnă în SUA, dar adevărata poveste din spatele condimentelor de dovleac este mult mai "picantă". De-a lungul anilor, condimentele de dovleac au evoluat dintr-un simplu mix culinar într-o veritabilă obsesie națională şi nu numai. Americanii cheltuiesc anual 500 de milioane de dolari pe alimente aromate cu dovleac, iar cheltuielile pentru produse cu "pumpkin spice" cresc constant, industria fiind estimată să se dubleze până în 2035. Totuşi, condimentul de dovleac îşi începe istoria în era întunecată a colonialismului, scrie BBC News.
"Îmi amintesc aroma de dovleac condimentat doar ca pe un element de bază al plăcintei cu dovleac, pe care o făceam o dată pe an, de Ziua Recunoștinței", spune Jessica Gavin, expertă în științe culinare și autoare.
Totul s-a schimbat la începutul anilor 2000, când "Pumpkin Spice Latte" a apărut brusc în atenția tuturor. Mulți dau vina pe Starbucks; lansarea PSL în 2003 este considerată responsabilă pentru popularizarea condimentelor de dovleac înainte de sezonul tradițional și pentru consacrarea lor ca simbol american al toamnei.
Dar cum a ajuns condimentul de dovleac să fie atât de reprezentativ pentru cultura americană, când nucșoara, ghimbirul, scorțișoara și cuișoarele provin de fapt din Asia?
Răspunsul se află în istoria întunecată a colonialismului.
Un trecut sângeros
Pentru a înțelege originea acestei povești, trebuie să privim departe de SUA, spre insulele unde creșteau inițial cele mai râvnite condimente ale lumii.
Deși comerțul cu mirodenii asiatice existase pașnic timp de secole, acesta a devenit mortal odată cu expansiunea colonială. În 1621, olandezii, hotărâți să obțină monopolul asupra rarei și scumpei nucșoare, care creștea doar în Insulele Banda din Indonezia, au masacrat aproape întreaga populație bandaneză, iar supraviețuitorii au fost puși într-o formă aproape totală de sclavie, în timp ce nucșoara era vândută în Europa pentru profituri uriașe.
În Sri Lanka, țara scorțișoarei, portughezii, olandezii și britanicii au forțat localnicii să recolteze și să decojească scorțișoara în condiții brutale, iar cei care se opuneau erau torturați sau biciuiți. Cuișoarele din Insulele Ambon au fost exploatate sub același regim olandez, iar ghimbirul, introdus în Caraibe în secolul al XVII-lea, a fost cultivat pe plantații bazate pe munca sclavilor sub dominația englezilor, spaniolilor și francezilor.
Între timp, în Europa, aceste condimente deveniseră sinonime cu sărbătoarea și confortul, fiind folosite pentru a aroma carnea și deserturile, precum prăjitura de Crăciun sau budinca de smochine.
"America de Nord a fost colonizată de multe grupuri europene, astfel că SUA timpurii au moștenit puternice influențe britanice, inclusiv rețetele sărbătorești intens condimentate", a explicat istoricul culinar Ashley Rose Young.
Pe măsură ce americanii și-au conturat propria bucătărie, tradițiile dulci și condimentate s-au păstrat.
"Cetățenii și-au dezvoltat propria identitate culinară pentru a se distinge de fostele puteri coloniale, incluzând rețete cu dovleac local", spune Young.
În 1796, cartea American Cookery a Ameliei Simmons a fost prima care a inclus nucșoara, ghimbirul și ienibaharul în "plăcinta cu dovleac". Odată cu apariția "gătitului convenabil", la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, companii precum McCormick au început să vândă amestecuri pre-preparate de condimente pentru plăcintă cu dovleac.
Până la sfârșitul anilor 1800, nord-americanii adoptaseră acest mix ca parte a propriei tradiții, mai ales odată cu instituirea Zilei Recunoștinței ca sărbătoare națională de către Lincoln, în 1863.
"Ziua Recunoștinței a fost întotdeauna încărcată de nostalgie față de perioada colonială, în special povestea idealizată a primei Zile a Recunoștinței ca moment de cooperare între Wampanoag și coloniștii englezi", explică istoricul Becky Beausaert.
"Această narațiune ascunde adevărurile crude ale colonialismului", a mai spus el.
Condimentul care a cucerit o națiune
Totuși, cea mai eficientă "colonizare" a condimentelor de dovleac a fost realizată chiar de SUA în secolul XXI, printr-o simplă băutură.
Deși există mai mulți pretendenți la idee, Pumpkin Spice Latte este atribuit în general Starbucks. Intenția era simplă: crearea primei băuturi de toamnă a lanțului. Rețeta era la fel de simplă: espresso și lapte fierbinte, sirop cu aromă de dovleac și condimente (mai târziu, cu piure de dovleac adevărat), completate cu frișcă și topping de "pumpkin spice".
"Din perspectiva psihologiei consumatorului, aroma de dovleac funcționează pentru că are gustul unui sentiment. Starbucks a asociat-o cu emoții calde – confort, nostalgie, familie – și a făcut-o disponibilă doar sezonier, provocând anticipare", spune Helen Chun, profesoară la Universitatea Cornell.
"Ar fi putut să-i spună «Pumpkin Pie Latte», dar «Pumpkin Spice» suna mai sofisticat și mai memorabil, chiar dacă termenul nu exista cu adevărat înainte", a adăugat Matthew Philp, profesor la Universitatea Metropolitană din Toronto.
Există chiar și explicații științifice, adaugă Gavin: compuși precum cinamaldehida, gingerolul și eugenolul activează receptorii TRPV1, declanșând o senzație ușoară de căldură și confort. În combinație cu grăsimi precum smântâna, untul sau laptele, aromele sunt amplificate – motiv pentru care gustul este atât de bogat în deserturile cremoase, umpluturile de plăcintă și latte-uri.
De la debutul său din octombrie 2003 în Washington DC și Vancouver, Starbucks a lansat PSL tot mai devreme în fiecare an. În 2025, lansarea din 26 august a generat o creștere de 27% a traficului pietonal în magazinele Starbucks din SUA, un rezultat notabil în contextul boicoturilor și grevelor recente.
Totuși, nu toți americanii s-au lăsat cuceriți. Anthony Bourdain a declarat infam că ar vrea să vadă băutura "înecată în propriul sânge", iar mania pentru PSL este adesea privită ca "basic" în cercurile cinice.
"Rețelele sociale au preluat-o înainte ca termenul «basic» să devină peiorativ. Era acceptabil să postezi poze cu latte-ul tău și șosetele pufoase, fără să-ți faci griji de ochii dați peste cap. Odată cu explozia rețelelor sociale, a crescut și cultura postărilor «basic»", spune Philp.
În 2015 a apărut mișcarea "#decolonizepumpkinspice", care a legat băutura de istoria colonialismului și a privilegiilor, cerând conștientizarea impactului comerțului global cu condimente. Mișcarea a câștigat teren pe X și pe bloguri și încă persistă în subconștientul nord-american.
A schimbat ceva această mişcare?
"Oamenii ar trebui să fie conștienți de costurile comerțului cu condimente. Dar, în fond, vorbim despre o istorie veche", spune autoarea Maya Kaimal.
În mod clar, la peste 20 de ani de la debut, PSL apare în meniurile sezoniere ale nenumăratelor lanțuri – McDonald's, Dunkin', Krispy Kreme și cafenele independente. În fiecare an, în septembrie, rafturile magazinelor din SUA și Canada se umplu cu produse parfumate cu dovleac.
Pentru Suzy Badaracco, președinta Culinary Tides Inc., omniprezența condimentelor de dovleac nu este surprinzătoare.
"Adevărul e că aromele de pumpkin spice au devenit parte din peisajul nostru emoțional. Acel nisip pentru litieră cu miros de pumpkin spice? Nu este absurd, ci un semn al adâncimii emoționale pe care o are acum acest mix", spune ea.