O carte legată în pielea unuia dintre cei mai cunoscuți criminali din Marea Britanie va fi expusă la un muzeu din Suffolk, Marea Britanie, scrie Euronews.
Volumul, realizat parțial din pielea lui William Corder, condamnat pentru uciderea Mariei Marten în așa-numita Crimă din Red Barn din 1827, a fost descoperit recent pe un raft din clădirea Moyse’s Hall Museum din Bury St Edmunds, în Suffolk.
Spre deosebire de prima copie cunoscută a cărții „An Authentic and Faithful History of the Mysterious Murder of Maria Marten” de James Curtis – complet legată în piele umană – noua descoperire are inserții de piele doar pe cotor și colțuri.
Prima carte a fost expusă la Moyse’s Hall Museum încă din 1933, însă abia recent curatorii și-au dat seama, consultând catalogul intern al muzeului, că mai exista o a doua copie, ignorată până acum.
Care este povestea
Maria Marten a fost împușcată mortal de William Corder, iar trupul ei a fost descoperit într-un loc devenit simbolic – Red Barn (Grânarul Roșu) – după ce mama vitregă a fetei, Ann Marten, a spus că a avut o serie de vise tulburătoare care indicau locul în care fusese îngropată.
Se crede că Maria și William Corder aveau o relație amoroasă, iar acesta ar fi ademenit-o la Red Barn sub pretextul că vor fugi împreună la Ipswich pentru a se căsători. Corder a fost arestat la Londra, judecat în Bury St Edmunds și spânzurat public în 1828.
După execuție, corpul criminalului a fost supus unei autopsii, iar pielea lui a fost folosită pentru a lega relatările despre crimă și procesul său.
Crima din Red Barn a inspirat numeroase cântece, piese de teatru și producții TV. Cel mai recent, un cântec din 1971 interpretat de Shirley Collins și trupa Albion Country Band a fost reluat de Florence Pugh în excelenta adaptare TV din 2018 a romanului lui John Le Carré, The Little Drummer Girl.
„Această crimă continuă să fie interpretată și reinterpretată în cultura populară până în ziua de azi”, a declarat Daniel Clarke, responsabil de patrimoniu în cadrul Consiliului West Suffolk. „Toate cărțile legate în piele umană ar trebui expuse? Asta trebuie analizat de la caz la caz”, a spus Clarke. „În acest caz, avem de-a face cu un set de artefacte puternic simbolice și emoționante, care ne oferă ocazia să discutăm despre practica de anatomizare a corpului criminalului. Este o istorie inconfortabilă, da, dar dacă vrem să învățăm ceva din ea, trebuie să o privim cu onestitate și deschidere.”
Clarke a adăugat că muzeul nu tratează această piesă ca pe un obiect senzaționalist, ci „ca pe o fereastră către trecut”.
Procedura era obișnuită în secolul al XIX-lea
Această practică de legare a cărților în piele umană a fost, de fapt, o procedură destul de comună în secolul al XIX-lea și este cunoscută sub denumirea de „antropodermic bibliopegy”.
Printre cele mai faimoase exemple se numără ediții ale lucrării „Dansul Morții” de Holbein și cartea „La pluralité des mondes habités” a astronomului francez Camille Flammarion. Legenda spune că o admiratoare a lui Flammarion i-ar fi lăsat pielea în testament pentru a-i lega cartea – pe coperta cărții apărând inscripția: „reliure en peau humaine, 1880” („legare în piele umană, 1880”).
Cărțile legate în piele umană sunt considerate de mulți controversate și problematic de expus.
Anul trecut, Universitatea Harvard a îndepărtat pielea umană – prelevată post-mortem de pe corpul unei paciente nenumite – de pe cartea „Des destinées de l’âme”, din cauza „naturii etice profund problematice a originii și istoriei cărții”.