"Cerul se umple de pelicani". National Geographic include Delta Dunării în topul locurilor cu cele mai frumoase spectacole sălbatice

A vedea orice animal în sălbăticie este un privilegiu, dar a vedea un număr imens de animale este cu totul altceva. Pentru început, este atât umilitor, cât și încurajator să întâlnești orice specie în abundență. Este, de asemenea, cu adevărat incitant. Revista National Geographic a inclus şi Delta Dunării în topul mondial al locurilor cu cele mai frumoase spectacole sălbatice. Pelicanii din Deltă au dus România în topul locurilor din lume unde migrațiile animalelor oferă spectacole impresionante.

Când grupuri mari de creaturi se adună sezonier într-un singur loc, există întotdeauna ceva de urmărit, de la curtare și ucidere la lupte sau creșterea familiilor, mai scrie sursa amintită. Poate fi și un atac senzorial: zgomot, tumult, mirosuri înțepătoare, ape care se sparg, rafale nebunești de praf. Și acolo unde masele se adună pentru a se mișca împreună, pot pândi prădători flămânzi, adăugând o dimensiune macabră, dar fascinantă. Aici, am ales cele mai dramatice migrații de-a lungul anului și din întreaga lume.

Delta Dunării, un adevărat paradis pentru pelicani

Cu ciocuri și corpuri masive, saci gulari încăpători și aripi late și puternice, pelicanii par deopotrivă extrem de impresionanți și de-a dreptul preistorici. Odată cu venirea primăverii, aproximativ 32.000 dintre aceștia — în mare parte pelicani comuni (sau pelicani albi), alături de un număr semnificativ de pelicani creți, cea mai mare specie — părăsesc locurile în care și-au petrecut iarna și se îndreaptă spre cea mai mare zonă umedă naturală din Europa: Delta Dunării. 

Acest vast ansamblu de râuri, lacuri, mlaștini, păduri, bancuri de nisip și întinderi de stuf se desfășoară, în cea mai mare parte, în estul României. 

Este un adevărat paradis pentru pelicani, dar și pentru alte păsări, precum stârcii, berzele și codalbii. Pelicanii încep să sosească încă din luna martie, însă luna mai este ideală pentru o vizită: coloniile sunt pline de viață, grupuri mari se adună pentru a pescui în comun, iar exemplarele adulte sunt în plină splendoare a sezonului de reproducere, sacii lor gulari mari strălucind într-o nuanță de portocaliu intens. 

Luna iunie este potrivită pentru a observa puii, iar iulie este momentul ideal dacă doriți să vedeți un număr impresionant de exemplare. Puteți explora Delta prin excursii cu barca, însoțiți de ghizi autorizați (prezența acestora este obligatorie pentru a vizita zonele strict protejate), sau puteți opta pentru cazare pe un hotel plutitor, pentru a fi în permanență în mijlocul activității păsărilor.

Alte locuri din topul National Geographic 

Fluturii monarh, Mexic

Cum reușește o insectă, care cântărește cât o agrafă de birou, să parcurgă o distanță de 3.000 de mile (aproximativ 4.800 km)? Aceasta este performanța extraordinarului fluture monarh, care, într-un mod uimitor, zboară din zonele sale de reproducere estivale — răspândite în Canada și în nord-estul Statelor Unite — până într-o zonă cu păduri de brazi „oyamel”, situată în regiunile muntoase de la vest de Ciudad de México.

Renii din Norvegia

Populația indigenă sami din extremul nord al Europei își ghidează viața după propriul calendar. Anul lor cuprinde opt anotimpuri, iar "giđđa" (primăvara) înseamnă topirea zăpezii, creșterea rapidă a duratei zilei și deplasarea renilor: în jurul lunii aprilie, animalele încep să migreze de pe pășunile din interiorul continentului spre coastă, pentru a pășuna pe timpul verii.

Liliecii din  Zambia

Deși migrația antilopelor gnu din Kenya și Tanzania atrage, poate, cea mai mare atenție, cea mai amplă migrație a mamiferelor din lume are loc mai la sud. Parcul Național Kasanka este unul dintre cele mai mici parcuri naționale din Zambia, iar în luna octombrie, aproximativ 10 milioane de lilieci frugivori de culoare paiului iau cu asalt această zonă izolată.

Țestoasele verzi din Costa Rica

Țestoasele marine: atât de greoaie pe uscat, dar atât de grațioase sub apă. Aceste reptile parcurg distanțe uriașe traversând oceanele, însă sunt nevoite să revină la țărm — pe plaja unde s-au născut — pentru a-și depune ouăle. Există șapte specii la nivel mondial, dintre care cinci își au locurile de cuibărit în Costa Rica. Nu este de mirare că Tortuguero — al cărui nume provine din „tortuga”, cuvântul spaniol pentru „țestoasă” — reprezintă un punct de interes major. Acest parc național, situat pe coasta caraibiană a țării, găzduiește cea mai mare zonă de cuibărit a țestoaselor verzi din emisfera vestică, precum și populații importante de țestoase pieloase și țestoase de mare cu carapace solzoasă (hawksbill).

Pufinii din Țara Galilor

Extrem de amuzanți și adorabili, pufinii sunt descriși uneori, cu afecțiune, drept „clovnii mării”. Ei își petrec iarna în largul Oceanului Atlantic, dar, spre sfârșitul primăverii, se întorc în coloniile în care s-au născut pentru a se reproduce; sapă vizuini în stânci și își ating ciocul de cel al partenerului alături de care rămân întreaga viață. 

În Regatul Unit trăiesc aproximativ un milion de astfel de păsări. Deși, la nivel general, populația lor este în scădere, insula Skomer contrazice această tendință: în 2026, pe această mică formațiune stâncoasă de origine vulcanică, situată în apropierea coastei din Pembrokeshire, a fost înregistrat un număr record de 52.019 pufini – o creștere față de cei 43.626 numărați în 2025.

Cocorii din Japonia

În Japonia, "tsuru" (cocorul) nu este doar o pasăre, ci un simbol al norocului; așadar, să vezi 13.000 dintre aceste creaturi maiestuoase într-un singur loc trebuie să fie, cu siguranță, un semn de bun augur. În fiecare iarnă, un număr impresionant de cocori migrează din locuri îndepărtate, precum Siberia, către vestul insulei Kyushu – în sudul arhipelagului japonez –, adunându-se pe câmpiile mlăștinoase și pe orezăriile din Izumi, un vechi oraș al samurailor.

Alte spectacole ale naturii remarcate în top: Sardinele din Africa de Sud şi Somonul din Canada.