Bilanțul oficial pe 2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) arată cifre care contrazic temele promovate intens de unii politicieni: eficiența a crescut, termenele scad, dar volumul de muncă rămâne, în continuare, unul uriaș.
În paralel cu acest volum ridicat de activitate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reușit în 2025 să își îmbunătățească indicatorii de eficiență.
Instanța a gestionat 18.654 de cauze, a înregistrat 12.586 de dosare noi și a soluționat 14.234 de cauze. Rezultatul direct: reducerea stocului de dosare cu 25%, unul dintre cele mai clare semne ale unei accelerări a actului de justiție.
Performanța vine în condițiile unei activități intense și pe zona mecanismelor de unificare a practicii judiciare, unde au fost înregistrate 632 de sesizări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și 31 de recursuri în interesul legii .
„Bilanțul relevă însă și o realitate esențială: activitatea instanței supreme nu poate fi măsurată doar prin numărul de dosare”, se arată în documentul oficial, care atrage atenția asupra volumului cumulativ de atribuții jurisdicționale și administrative .
„Numărul participărilor judecătorilor în completurile pentru hotărâri prealabile a ajuns la 11.794 în anul 2025. În paralel, activitatea administrativă a presupus un volum considerabil de operațiuni: 4.121 ordine emise, 3.052 lucrări înregistrate în registrul bugetelor instanțelor, 1.042 adeverințe și 1.594 puncte de vedere formulate. Acest cumul de atribuții jurisdicționale și administrative, prin amploare și diversitate, conferă activității instanței supreme un caracter particular, dificil de comparat cu modelele clasice ale instanțelor supreme din Uniunea Europeană.
În anul 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a consolidat integrarea dreptului european în jurisprudența națională, printr-un dialog jurisdicțional activ cu instanțele europene, valorificând jurisprudenţa şi mecanismul trimiterilor preliminare precum și standardele CEDO pentru a asigura o practică judiciară coerentă, previzibilă și aliniată exigențelor europene privind protecția drepturilor fundamentale și funcționarea pieței interne”, arată ÎCCJ.
În aceste condiții, reducerea termenelor de soluționare nu apare ca un efect al scăderii activității, ci al unui efort susținut al judecătorilor de a gestiona simultan cauze complexe și responsabilități suplimentare.