Tot mai mulți părinți își lasă copiii cu telefonul sau tableta în mână, iar de multe ori, ca să fie liniște, cei mici ajung să folosească și căști chiar de la un an sau doi. Pare inofensiv, dar medicii trag un semnal de alarmă clar: obiceiul acesta poate afecta serios sănătatea copilului, mai ales pe termen lung.
Medicul ORL Codruț Sarafoleanu a atras atenţia, în cadrul rubricii Sfat de sănătate, despre cât de periculoase sunt căştile pentru cei mici.
„Sunt foarte periculoase”, iar motivul nu este doar faptul că le folosesc des, ci mai ales volumul ridicat la care mulți copii ajung să asculte.„Copilul este în plină dezvoltare, implicit nervul auditiv este în plină dezvoltare, motiv pentru care este mult mai sensibil la aceste zgomote.”
Auzul nu se strică peste noapte, dar se degradează în timp, iar efectele se adună. Tocmai de aceea, medicul atrage atenția că problema nu apare doar la adolescenți, ci chiar și la tineri: „Avem în ultima vreme foarte mulți tineri și adolescenți care au surdități legate de nervul auditiv din cauza traumelor sonore.”
„Eu n-aș recomanda copiilor până la vârsta școlară”, iar după aceea utilizarea trebuie făcută cu măsură atât ca timp, cât și ca volum.
Însă problema nu se oprește doar la auz. Tot mai mulți copii dezvoltă ticuri ciudate, pe care părinții le confundă cu simptome ORL: își trag nasul, își mișcă urechile, își curăță gâtul repetitiv. „Aproximativ 80% din tic-urile din zona nas-cap-gât sunt în sfera ORL, pentru că părinții vin deoarece copiii se strâmbă tot timpul din nas. Dar surpriza apare după consult: „de fapt, nu au absolut nimic.”
După evaluări complete, medicii ajung la concluzia că ticurile au o altă cauză: „relația cauză-efect între folosirea excesivă a ecranelor și dezvoltarea acestor ticuri.” Iar partea și mai grea e că, odată instalată, problema nu se rezolvă ușor: „este o problemă neurologică, nu prea are leac.”
Medicul explică și consecințele sociale, pentru că aceste ticuri pot deveni motiv de bullying: „uneori nu mai trec toată viața și atunci pot fi supuși bullying-ului în școli.”
Un alt detaliu important este conținutul violent din jocuri. Nu e doar „un joc”, spune medicul, pentru că imaginile pot accentua problemele copilului: „jocurile foarte violente accentuează aceste ticuri.”
Concluzia este una pe care mulți părinți ar trebui s-o audă mai des: prevenția rămâne cel mai bun tratament. Pentru că, atunci când apar ticurile sau scăderea auzului, deja nu mai vorbim de o fază „trecătoare”, ci de o problemă reală, care poate urmări copilul ani întregi.