Un dingo care a trăit acum aproximativ o mie de ani și a fost îngropat ritualic în apropierea râului Darling, sau Baaka, în Australia de Vest, dovedeşte legătura profundă dintre poporul Barkindji și aceste animale. Descoperirea a fost dezvăluită într-un studiu publicat în revista Australian Archaeology de Amy Way de la Universitatea din Sydney și Muzeul Australian, împreună cu Loukas Koungoulos de la Universitatea din Australia de Vest.
Cercetătorii au descoperit că animalul, numit „ garli ” în limba Barkindji, a fost îngropat intenționat într-un depozit de scoici dintr-un râu, care a continuat să fie „hrănit” cu noi scoici de moluște timp de secole, o practică rituală nedocumentată arheologic anterior. Descoperirea a fost făcută în Parcul Național Kinchega, lângă Lacurile Menindee din New South Wales, la aproximativ 100 de kilometri sud-est de Broken Hill, relatează Corriere della Sera.
Scheletul de dingo, un mamifer din familia canidelor (n.red. o familie de mamifere carnivore și omnivore care include specii precum câinele domestic, lupul, vulpea, șacalul și coiotul), a ieșit treptat la iveală din cauza eroziunii solului într-un sit identificat cu ani în urmă de unchiul Badger Bates, bătrânul din Barkindji, împreună cu arheologul Dan Witter de la Serviciul Național pentru Parcuri și Faună Sălbatică.
Datarea cu radiocarbon a stabilit că masculul a fost înmormântat între 963 și 916 ani în urmă într-un „morman de gunoi”, o acumulare de rămășițe organice și scoici situată de-a lungul râului. Potrivit cercetătorilor, situl pare să fi fost creat cu puțin timp înainte sau în același timp cu înmormântarea animalului și ulterior a fost îngrijit timp de generații.
„Deși populația Barkindji a cunoscut dintotdeauna această practică culturală, această descoperire este deosebit de semnificativă deoarece adaugă noi detalii despre profunzimea relației dintre Barkindji și dingo”, a explicat arheologul Amy Way. Analizele osteologice au arătat că animalul a atins o vârstă înaintată pentru specie, între patru și șapte ani. Dinții săi erau puternic uzați, iar scheletul prezenta leziuni vindecate, inclusiv coaste fracturate și un picior posterior fracturat.
Potrivit cercetătorilor, animalul ar fi putut fi rănit în timpul vânătorii, probabil lovit de un cangur, și a supraviețuit datorită îngrijirilor primite din partea comunității Barkindji. „Ceea ce este izbitor la Garli este că era bătrân și bine îngrijit”, a observat Loukas Koungoulos. „Rănile vindecate, dinții uzați și înmormântarea atentă arată că acest animal a trăit alături de oameni mult timp și că moartea sa a fost comemorată intenționat și cu respect.”
Cercetătorii au subliniat faptul că descoperirea extinde întinderea geografică cunoscută a ritualurilor funerare ale dingo de-a lungul sistemului fluvial Baaka-Darling. Anterior, astfel de tradiții au fost documentate în principal în sud-estul Australiei. Potrivit bătrânilor Barkindji implicați în proiect, adăugarea continuă de scoici la fața locului reprezenta o formă rituală de „ hrănire ” menită să-l onoreze pe Garli ca strămoș.
De la începutul cercetării, Consiliul Bătrânilor Aborigeni din Menindee a supravegheat activitățile de excavare și conservare, inclusiv ceremoniile tradiționale de fumat și întoarcerea rituală a animalului în pământul său ancestral în acest an . „Această cercetare confirmă ceea ce poporul Barkindji a știut dintotdeauna”, a concluzionat Amy Way. „Relațiile lor cu animalele, strămoșii și pământul au fost profunde, intenționate și durabile.”