Diane Ladd, actriță nominalizată de trei ori la Premiile Oscar, cunoscută pentru rolurile sale din pelicule precum „Alice Doesn’t Live Here Anymore” și „Wild at Heart”, verișoară cu Tennessee Williams și mama Laurei Dern, a murit la vârsta de 89 de ani, relatează CNN.
Moartea artistei a fost anunțată, luni, 3 noiembrie, de fiica ei, actrița Laura Dern. Aceasta a transmis, într-un comunicat, că Diane Ladd a murit la reședința sa din Ojai, California, cu Dern alături. Cauza morții nu a fost dezvăluită.
› Vezi galeria foto ‹
Laura Dern a spus că Diane Ladd a fost „eroina” ei.
„A fost cea mai minunată fiică, mamă, bunică, actriță, artistă și spirit empatic, pe care doar visele ar fi putut să o creeze. „Am fost binecuvântați să o avem. Acum zboară alături de îngerii ei,” a scris Dern.
Actriță talentată, atât în registrul comic, cât și în cel dramatic, Ladd a avut o carieră îndelungată în televiziune și teatru înainte de a se impune pe marele ecran, în filmul lui Martin Scorsese din 1974, „Alice Doesn’t Live Here Anymore”. A obținut o nominalizare la Oscar pentru rol secundar datorită interpretării sale acide și directe a personajului Flo, iar în deceniile următoare a apărut în zeci de filme.
Printre numeroasele sale apariții se numără rolurile din „Chinatown” și „Primary Colors” și alte două filme pentru care a primit nominalizări la Oscar pentru rol secundar — „Wild at Heart” și „Rambling Rose” — ambele având-o ca parteneră de scenă pe fiica sa.
Ladd a continuat să joace și în seriale TV, apărând în producții precum „ER”, „Touched by an Angel” și „Alice”, spin-off-ul filmului „Alice Doesn’t Live Here Anymore”, printre altele.
Prin căsătorie și legături de sânge, Ladd era strâns legată de lumea artei. Tennessee Williams îi era văr de gradul al doilea, iar primul ei soț, Bruce Dern, tatăl Laurei Dern, a fost, la rândul său, nominalizat la Oscar.
Diane Ladd și Laura Dern au obținut performanța rară de a fi nominalizate amândouă, mamă și fiică, pentru rolurile lor din „Rambling Rose”.
Originară din Laurel, Mississippi, Ladd părea destinată să se facă remarcată. În autobiografia sa din 2006, „Spiraling Through the School of Life”, își amintea că străbunica i-ar fi spus că într-o zi va apărea „în fața unui ecran” și va „captiva” publicul.
Până la mijlocul anilor 1970, își trăise deja destinul suficient de intens încât să declare pentru The New York Times că nu se mai sfiește să se considere o mare actriță. „Acum nu mai neg asta,” spunea ea. „Pot să joc Shakespeare, Ibsen, cu accent englezesc, irlandez sau fără accent, pot sta în mâini, pot dansa step, pot cânta, pot arăta ca la 17 ani sau ca la 70.”