Fracturile la copil: primul ajutor și ce urmează după

O cădere de pe bicicletă, un braț care atârnă ciudat. Ce faceți în primele minute, când mergeți la urgență și cum decurge tratamentul unei fracturi la copil.

Fracturile fac parte din copilărie. Un copil din trei ajunge să aibă cel puțin o fractură până la sfârșitul creșterii, cele mai multe la mână și la antebraț, după o cădere de la înălțime mică. Vestea bună este că osul copilului se vindecă repede și își corectează singur o parte din deformări. Ce faceți în primele ore contează totuși pentru confortul copilului și, uneori, pentru rezultatul final.

De ce osul copilului este diferit

·       este mai elastic: se poate îndoi sau fisura doar pe o parte, ca o crenguță verde, fără să se rupă complet;

·       are un periost gros, o membrană rezistentă care învelește osul și ține adesea fragmentele împreună;

·       se vindecă rapid: o fractură de antebraț se consolidează la un copil mic în 3–4 săptămâni, față de 6–8 la adult;

·       se remodelează: o angulare rămasă după vindecare se poate corecta pe măsură ce osul crește, mai ales la copiii mici și când deformarea este în planul în care se mișcă articulația vecină;

·       are un punct slab, cartilajul de creștere, prin care trec unele fracturi; acestea se descriu după clasificarea Salter-Harris și cer urmărire mai lungă.

Din toate aceste motive, multe fracturi care la adult ar cere operație se tratează la copil cu un aparat gipsat.

Primele minute după accident

1.     Liniștiți copilul și priviți locul. Dacă există o rană deschisă peste zona dureroasă, acoperiți-o cu o compresă curată și mergeți direct la urgență: fractura deschisă cere antibiotic și spălare chirurgicală.

2.     Nu încercați să „puneți la loc”. Nu trageți, nu îndreptați și nu masați zona. Repunerea se face de către medicul pediatru , cu analgezie.

3.     Imobilizați în poziția în care se află membrul. Pentru braț, o eșarfă legată la gât. Pentru antebraț, o revistă groasă sau un carton rulat, fixate lejer cu o fașă. Pentru picior, puteți lega membrul rănit de cel sănătos, cu un material moale între ele.

4.     Gheață peste haine sau peste un prosop, 15–20 de minute, niciodată direct pe piele.

5.     Ridicați membrul, dacă acest lucru nu doare.

6.     Nu dați copilului să mănânce sau să bea până la consult, dacă bănuiți o fractură care ar putea necesita anestezie.

7.     Un analgezic obișnuit, în doza potrivită vârstei, este permis și nu ascunde diagnosticul.

Scoateți din timp inelele, brățările sau ceasul de pe membrul afectat: umflarea apare repede și le poate face imposibil de scos mai târziu.

Cele mai multe fracturi ale copilului se vindecă prin imobilizare, fără operație.

Când mergeți la urgență imediat

·       membrul este vizibil deformat sau stă într-o poziție nefirească;

·       copilul nu poate folosi deloc brațul sau nu poate călca;

·       există o rană deschisă peste zona dureroasă;

·       degetele sunt reci, palide, vinete sau amorțite;

·       umflarea crește rapid și durerea este severă, în ciuda analgezicului;

·       copilul a căzut de la înălțime mare, a fost lovit de o mașină sau are și o lovitură la cap.

Poate aștepta până a doua zi o durere moderată, fără deformare, la un copil care își folosește parțial membrul. Chiar și atunci, consultul nu se amână mai mult: unele fracturi ale copilului se văd greu, iar pronația dureroasă, de exemplu, se rezolvă într-o secundă la cabinet.

Ce se întâmplă la urgență

Medicul examinează întâi întreg membrul, apoi cere de obicei o radiografie în două planuri, care include și articulațiile vecine. La copiii mici se radiografiază uneori și partea sănătoasă, pentru comparație, pentru că zonele de cartilaj pot semăna cu o linie de fractură.

În funcție de rezultat:

·       fractura nedeplasată se imobilizează în gips sau în atelă;

·       fractura deplasată se repune, adică fragmentele sunt aduse în poziție, sub sedare sau anestezie, iar apoi se imobilizează;

·       fractura instabilă sau articulară se fixează cu broșe, tije elastice sau, mai rar, plăci; materialul se alege după osul rupt și după vârsta copilului, iar la copii se scoate de obicei după consolidare.

Unele fracturi au reguli proprii: cea de cot, la care se verifică întotdeauna circulația și sensibilitatea mâinii, cea de claviculă, care se vindecă aproape mereu fără operație, sau cea de antebraț, care la copil poate fi fixată cu tije elastice introduse prin două incizii mici, fără gips lung.

Acasă, cu gipsul

·       țineți membrul ridicat în primele zile, mai ales noaptea;

·       verificați degetele: trebuie să fie calde, roz, mobile; degetele reci, amorțite sau vinete înseamnă un gips prea strâns și cer consult imediat;

·       nu introduceți nimic în gips pentru mâncărime: un obiect strecurat înăuntru poate răni pielea; folosiți aer rece de la un uscător de păr, pe treapta rece;

·       protejați-l de apă la baie, cu o husă specială sau cu un sac bine fixat;

·       mențineți mișcarea în articulațiile libere: degete, umăr, dacă medicul nu a spus altfel;

·       mergeți la controale: la fracturile deplasate, radiografia se repetă în prima și a doua săptămână, pentru că fragmentele se pot deplasa din nou sub gips.

După scoaterea gipsului

Membrul va fi mai subțire, pielea uscată, iar articulația înțepenită. Toate acestea se remit în câteva săptămâni, la copil de obicei fără kinetoterapie, prin joacă și activitate obișnuită. Sportul se reia treptat, iar sporturile de contact abia după acordul medicului. Reperele sunt aceleași ca după orice accidentare: fără durere, fără umflare, cu mobilitate și forță apropiate de partea sănătoasă.

La copiii care fac fracturi repetate după traumatisme mici merită verificat și nivelul vitaminei D, pentru că deficitul este frecvent la noi și influențează rezistența osului.

Ce se previne ușor

·       casca la bicicletă, trotinetă și role, plus protecțiile de încheietură, care previn tocmai fracturile cele mai frecvente;

·       trambulinele: cele mai multe accidente serioase apar când sar mai mulți copii deodată;

·       ferestrele asigurate, la etaj, și balustradele verificate;

·       încălțăminte potrivită la terenul de joacă.

Bibliografie

8.     Herdea A, Ionescu A, Dragomirescu MC, Ulici A. Vitamin D—A Risk Factor for Bone Fractures in Children. Int J Environ Res Public Health. 2023;20(4):3300.

9.     Fotografiile: Unsplash.