De 1.000 de ani fără casă: Un schelet extrem de rar zace în stradă și nimeni nu îl vrea
Publicat acum 5 ore si 55 minute
Hrana unui astronaut costă și 20.000 de lire pe zi, aproximativ 23.000 de euro. Agenția Spațială Europeană vrea astfel să reducă costurile așa că a lansat un nou experiment, la propriu, spre orbită. Proiectul Agenției Spațiale evaluează viabilitatea creșterii mâncării de laborator într-un mediu cu gravitație scăzură și radiație ridicată. Dacă este un succes, în maxim doi ani, la bordul Stației Spațiale Internaționale vor crește celule care vor deveni friptură, piure de cartofi sau un desert delicios, relatează BBC.
Echipa de cercetători responsabilă de experiment spune că e primul pas spre dezvoltarea unei mici uzine de producție alimentară la bordul Stației Spațiale Internaționale în doi ani.
Mâncarea crescută în laborator va fi esențială dacă obiectivul NASA de a transforma umanitatea într-o specie multi-planetară va fi atins, a explicat Dr. Aqeel Shamsul, CEO-ul și fondatorul Frontier Space, care face parte din experiment, alături de cercetători de la Imperial College din Londra.
„Visul nostru este să avem fabrici în orbită și pe Marte. Trebuie să construim instalații de producție în afara Terrei, dacă vrem să avem infrastructura necesară pentru a permite oamenilor să trăiască și să lucreze în spațiu”, a spus el pentru BBC News.
20.000 de lire pe zi costă hrana unui astronaut
Hrana de laborator necesită creșterea unor ingrediente precum proteină, grăsimi și carbohidrați în eprubete și cuve, care mai apoi sunt procesate pentru a arăta și pentru a avea același gust ca mâncarea normală.
Mâncarea de pasăre crescută în laborator este deja la vânzare în SUA și în Singapore, iar carnea de vită crescută în laborator așteaptă aprobarea în Marea Britanie și Israel.
Pe Pământ, se susțin beneficiile pentru mediu ale acestei tehnologii față de metodele tradiționale de producție a alimentelor agricole, cum ar fi un consum mai mic de teren și emisii de gaze cu efect de seră reduse.
Însă în spațiu, principalul factor care determină cercetătorii să facă acest experiment este reducerea costurilor.
Cercetătorii au pus la punct experimentul deoarece costul trimiterii alimentelor pentru astronauți pe Stația Spațială Internațională (ISS) este extrem de mare: până la 20.000 de lire sterline pe astronaut pe zi.
Hrană crescută în laborator, în spațiu
NASA, alte agenții spațiale și firme din sectorul privat plănuiesc o prezență pe termen lung pe Lună, în stații spațiale aflate pe orbită și, poate, într-o zi, pe Marte. Acest lucru va însemna trimiterea de hrană pentru zeci și, în cele din urmă, sute de astronauți care vor trăi și lucra în spațiu, ceea ce ar fi prea costisitor dacă ar fi trimisă cu rachetele, potrivit doctorului Shamsul.
Creșterea hranei în spațiu ar avea mult mai mult sens, a spus el.
„Am putea începe simplu cu piure de cartofi cu proteine adăugate, pentru a ajunge la alimente mai complexe pe care le-am putea prepara în spațiu. Dar pe termen lung, am putea pune ingredientele crescute în laborator într-o imprimantă 3D și să imprimăm orice ne dorim pe stația spațială, cum ar fi o friptură!,” a spus dr. Shamsul reporterului BBC.
Dacă pare un scenariu de film SF e pentru că chiar este. În Star Trek existau mașini replicatoarea care puteau produce alimente și băuturi din energie pură.
Însă scenariul imaginat de oamenii de știință nu ține de SF, este cât se poate de ancorat în legile științifice.
O instalație numită bioreactor de la Centrul Bezos pentru Proteine Sustenabile din Imperial College din Londra face parte din experiment. Cu ajutorul acestui bioreactor are loc un proces numit fermentație de precizie, care este similar cu fermentația folosită pentru fabricarea berii. „Precizia” este cuvântul ales de specialiștii în marketing pentru a desemna ingineria genetică, notează BBC.
În acest caz, o genă a fost adăugată la drojdie pentru a produce vitamine suplimentare, dar orice fel de ingrediente pot fi produse în acest fel, conform doctorului Rodrigo Ledesma-Amaro, Directorul Centrului Bezos.
„Putem face toate elementele pentru a prepara alimente. Putem face proteine, grăsimi, carbohidrați, fibre și le putem combina pentru a face diferite feluri de mâncare”, a spus doctorul Ledesma-Amaro mândru.
Experimentul Agenției Spațiale Europene
O versiune mult mai mică și simplă a bioreactorului a fost trimisă în spațiu pe o rachetă SpaceX Falcon 9 ca parte a misiunii ESA. Există multe dovezi că alimentele pot fi crescute cu succes din celule pe Pământ, dar poate fi repetat acest proces în greutatea zero și radiațiile mai mari din spațiu? Aceasta este întrebarea pe care și-au pus-o oamenii de știință.
Doctorii Ledesma-Amaro și Shamsul au trimis cantități mici din amestecul de drojdie pentru a orbita Pământul într-un mic satelit CubeSat la bordul primului vehicul comercial reutilizabil al Europei, Phoenix. Dacă totul merge conform planului, acesta va orbita Pământul timp de aproximativ trei ore înainte de a cădea înapoi pe Pământ, în largul coastei Portugaliei. Experimentul va fi recuperat de o navă de recuperare și trimis înapoi în laboratorul din Londra pentru a fi examinat.
Datele pe care le vor colecta vor ajuta la construirea unui bioreactor mai mare și mai bun pe care cercetătorii îl vor trimite în spațiu anul viitor, conform doctorului Ledesma-Amaro.
Problema, totuși, este că lichidul de culoare cărămizie, care este uscat într-o pulbere, arată destul de neapetisant – chiar mai puțin apetisant decât mâncarea liofilizată pe care o mânâncă astronauții în prezent.
Din chimie la gastronomie
Aici intervine bucătarul-șef al Imperial College, Jakub Radzikowski, care este responsabil de proiectarea educației culinare și de transformarea chimiei în gastronomie.
El nu are voie să folosească ingrediente crescute în laborator pentru a prepara mâncare pentru oameni deocamdată. Dar își ia un avans. Acum, în loc de ingrediente crescute în laborator, Jakub folosește amidonuri și proteine provenite din fungi naturali pentru a-și dezvolta rețetele. Bucătarul crede că o mulțime de feluri de mâncare vor fi posibile, odată ce va primi permisiunea să folosească ingrediente crescute în laborator.
„Vrem să creăm mâncare care să fie familiară astronauților care provin din diferite părți ale lumii, pentru ca aceasta să ofere confort. Putem crea orice, de la mâncare franțuzească, chineză, indiană. Va fi posibil să replicăm orice tip de bucătărie în spațiu”, a explicat el.
În fața reporterului BBC, Jakub a testat o rețetă nouă de gogoși picante și sos de muștar. A gustat din ele și reporterul BBC, însă principalul degustător a fost cineva mult mai calificat: Helen Sharman, primul astronaut britanic, care are și un doctorat în chimie.
Părerea reporterului BBC: „Sunt absolut delicioase!”
Părerea expertului nu a fost foarte diferită: „Ai o explozie puternică de gust. Este foarte delicioasă și greu de lăsat,” a spus ea zâmbind.
„Mi-ar fi plăcut să fi avut ceva de genul ăsta. Când eram în spațiu, aveam doar alimente de lungă durată: conserve, pachete liofilizate, tuburi de mâncare. Era ok, dar nu aveam parte de gust”, a adăugat Dr. Sharman.
Miza experimentului: locuirea pe termen lung în spațiu
Observația mai importantă a doctorului Sharman a fost despre știință. Mâncarea crescută în laborator, a spus ea, ar putea fi mai bună pentru astronauți și ar reduce costurile la nivelurile necesare pentru a face viabilă locuirea pe termen lung în spațiu.
Cercetările de pe ISS au arătat că biochimia corpului astronauților se schimbă în timpul misiunilor spațiale de lungă durată: nivelurile lor hormonale și de fier se modifică, iar aceștia pierd calciu din oase.
„Astronauții tind să piardă în greutate pentru că nu mănâncă atât de mult, deoarece nu au diversitate și interes în alimentație. Așa că, astronauții ar putea fi mai dispuși să mănânce ceva care a fost preparat de la zero și să aibă senzația că mănâncă o mâncare adevărată,”a conchis doctorul Sharman.
Astronauții iau suplimente pentru a compensa, dar mâncarea crescută în laborator ar putea fi teoretic adaptată cu ingrediente suplimentare deja incluse.