Îngheţata caldă este un concept care a căpătat amploare anul acesta în Italia şi care prezintă mai multe variante de gust şi textură. Contrastul dintre rece şi cald este o nouă variantă de desert care oferă iarna răsfăţ pentru papilele gustative. Acest concept revoluţionar cuprinde o varietate de produse și creații care au în comun combinaţia dintre cald și rece, dar sunt executate diferit.
De la Baked Alaska norvegian la Caldofreddo sicilian
Originile se găsesc în înghețata fierbinte flambată Baked Alaska, termen inventat la Paris în 1867, în timpul Expoziției Universale. Este vorba despre o bucată de blat de tort, adesea pandișpan, acoperit cu înghețată, care la rândul ei este învăluită într-un strat gros de bezea, totul fiind rapid băgat la cuptor sau ars cu un arzător de bucătărie pentru a carameliza bezeaua, dar fără a topi înghețata, datorită proprietăților izolatoare ale bezelei. Este un contrast de temperaturi, "foc și gheață", adesea numit și "omletă norvegiană" sau "omletă surpriză", relatează La Stampa.
Apoi cofetarul italian Giampaolo Grazioli, care locuiește în Auckland, Noua Zeelandă, în 2013 a lansat înghețata „Ciocolată și alune” la gelateria sa Giapo, servită caldă cu o crustă de ciocolată neagră, băgată timp de 40 de secunde la 150 de grade Celsius.
Și apoi există „Caldofreddo” de la gelateria San Vito Lo Capo, în Sicilia. Este un desert cu o bază de înghețată artizanală, acoperit cu o cupolă moale de pandișpan și garnisit cu ciocolată caldă topită.
O nouă formulă la Roma
Cea mai recentă apariţie este „Il Gelato caldo di Roma”, lansată în capitala Italiei de Giuffrè Forno & Gelato, la noua lor locație din Prati. Acest desert „se naște din combinarea dintre tehnicile de înghețată și tradiția patiseriei”. Este un pahar de luat la pachet umplut cu zabaglione (desert aerat, cremos, având o consistență similară unei creme englezești ușoare) fierbinte, în care se pune o cupă de înghețată, acoperită cu frișcă.
Alessandro Giuffrè povestește cum i-a venit ideea: „A venit din dragostea mea pentru zabaglione, o adevărată pasiune pe care o am încă din copilărie. Îl mâncam tot timpul, oricând, în orice fel. Deja la gelateria noastră ofeream deja affogati (n.red. un desert italian clasic, care constă dintr-o cupă de înghețată (de obicei de vanilie) care este „înecată” într-un shot fierbinte de espresso ), dar acum este rândul acestei îngheţate, care combină zabaglione cu o cremă solidă obținută prin echilibrul dintre frişcă și mascarpone, plus două pudre aromate: una aurie, un tribut adus luminii Crăciunului care se apropie, și alta cu zmeură uscată, care adaugă prospețime și aciditate naturală.”
La Palazzo del Fredd, tot la Roma, un templu al deliciilor de îngheţată la cornet și la cupă, până acum câțiva ani oferea îngheţată caldă, un fel de mousse-semifreddo aromatizat cu frișcă, ciocolată, gianduja sau fructe de pădure. Andrea Fassi a dezvăluit rețeta secretă: „În loc de lapte, folosim doar frișcă și o batem cu zahăr. Pentru zabaglione, mai întâi fierbem Marsala, gălbenușul de ou și zahărul. Amestecul este încorporat în aparatul de frișcă în timp ce frișca se bate. După ce a fost pregătit, produsul este pus într-un poș de ornat și de turnat în pahare mici pentru a fi servit la o temperatură potrivită.”