În stâncile roșu-roz de la Petra, apa nu a fost doar o nevoie, ci a însemnat putere, prestigiu și o inginerie impresionantă. Un nou studiu arheologic arată că apeductul „Ain Braq” a fost mult mai avansat decât se credea. Cercetătorii au găsit două sisteme diferite de conducte, construite în etape separate și cu tehnologii diferite, dar ceea ce le-a atras în mod special atenția este o conductă rară din plumb, lungă de 116 metri, ceea ce era neobișnuit în estul Mediteranei, mai ales în afara clădirilor.
Descoperirea schimbă semnificativ ceea ce știam despre ingineria apei la nabateeni, în perioada de vârf a Petrei, scrie Arkeon News.
Două apeducte, două soluții
Petra a fost capitala Regatului Nabateean, apoi a intrat în Imperiul Roman și a început să decadă după cutremurul din 363. Într-un mediu semi-arid, controlul apei era esențial. Dar Petra a reușit să abă băi, grădini, instalații sacre și clădiri mari, care aveau nevoie de apă constantă și bine dirijată.
Studiul arată că apeductul „Ain Braq” a funcționat în două etape importante.
În prima etapă s-a folosit o conductă din plumb sub presiune, cu țevi netede, îmbinate, care suportau presiune mare. Alegerea arată atât pricepere tehnică, cât și bani investiți serios. La un moment dat, sistemul din plumb a fost abandonat și închis. A fost înlocuit cu un alt sistem: canale deschise și țevi din teracotă, așezate pe o bază de piatră construită atent.
A fost o decizie economică? Cel mai probabil. Plumbul era scump, cerea material, combustibil, meșteri specializați și întreținere. Teracota era mai ieftină, cunoscută și ușor de reparat.
Conducta din plumb ducea, probabil, apa către un rezervor de pe Az Zantur, o culme înaltă deasupra centrului. De acolo, apa putea fi distribuită ușor către marile complexe ale orașului.
Nu era o lucrare făcută la întâmplare. Datele sugerează că apeductul ar fi fost planificat împreună cu proiecte monumentale legate de domnia lui Aretas IV, unul dintre cei mai importanți conducători ai Petrei. În vremea lui, orașul s-a extins, au apărut Marele Templu și Complexul Grădinii și Bazinului, care aveau nevoie de apă permanentă. Apa curgătoare într-o capitală a deșertului arăta că puterea poate controla natura.
În zona cartografiată, cercetătorii au găsit și un baraj care arată diferit față de altele din Petra, deoarece avea o formă neregulată și o fațadă în trepte, rar întâlnită, despe care se crede că ar fi putut fi creată intenționat așa, pentru că treptele puteau distribui mai bine greutatea și economisi material.
Petra este cunoscută pentru cascade artificiale și curgeri controlate de apă. Barajul, cu fațada lui în trepte, ar fi putut crea o revărsare a apei în sezonul ploios într-un bazin de dedesubt, un efect intenționat, într-un peisaj arid.
Studiul a identificat nouă conducte, un rezervor mare închis spre oraș de barajul înalt, două cisterne și șapte bazine, cu dimensiuni și roluri diferite. În plus, multe canale săpate în rocă arată că oamenii colectau și dirijau atent apa din ploi.
Așadar, nu era vorba de un singur apeduct, era un sistem complet, bine gândit.