Isaac Herzog, Președintele Israelului, se află în aceste zile în România, într-o vizită de stat construită pe doi piloni: comemorare și viitor. Joi, la Podu Iloaiei, va fi prezent la marcarea a 85 de ani de la pogromul de la Iași – unul dintre cele mai sângeroase masacre antisemite de pe teritoriul României, în care au fost uciși mii de evrei în vara lui 1941. Cu această ocazie, vor fi înmormântate rămășițele a 22 de victime descoperite recent într-o pădure din apropiere.
Într-un interviu exclusiv acordat lui Mihai Gâdea, la Antena 3 CNN, Herzog a vorbit despre ceea ce înseamnă pentru un israelian să pășească pe pământul acestei tragedii, despre lecțiile pe care generațiile de azi au datoria să le poarte mai departe și despre cum arată Orientul Mijlociu după 7 octombrie – un punct de cotitură, spune el, care a schimbat definitiv modul în care israelienii privesc perspectiva păcii. A vorbit și despre relația dintre Israel și România – una pe care o descrie ca „extrem de bună și impresionantă” – și despre dorința de a o amplifica în toate domeniile: de la cooperare universitară la apărare.
Mihai Gâdea: Domnule Președinte, există oameni care își modelează propriul destin și există cei care se nasc într-un destin deja aflat în desfășurare. Proveniți dintr-o familie care a jucat un rol definitoriu în crearea și dezvoltarea statului Israel. A fost această moștenire pentru dumneavoastră o povară, o sursă de inspirație sau pur și simplu modul firesc în care ați înțeles viața?
Isaac Herzog: Cu siguranță nu este o povară. Este o sursă uriașă de mândrie și de putere, putere interioară. De la o vârstă foarte fragedă am știut că trăiesc într-o familie specială și că port un destin special.
La patru ani, la grădiniță, educatoarea a țipat cumva la mine: „Nu te poți purta așa, ești nepotul Marelui Rabin!” etc., etc. Cu toate acestea, știi, nu poți pur și simplu să spui: „Bun, mi se cuvine ceva”. Am muncit foarte mult în viața publică pentru a ajunge unde sunt. Și cred că, în fiecare generație a familiei mele – care este răspândită în întreaga lume evreiască și în alte lumi făcând bine – am înțeles că acum este rândul meu să fac bine.
Mihai Gâdea: Sunt sigur că ați avut parte de multe lecții pe care le-ați învățat foarte devreme. Ne puteți împărtăși o lecție pe care v-o amintiți, care v-a însoțit în serviciul public și în responsabilitățile dumneavoastră, fiindu-vă mereu alături? Poate o poveste, un gest, ceva ce nu veți uita niciodată.
Isaac Herzog: Uite, sunt extrem de multe, iar pe unele dintre ele doar israelienii le pot înțelege, din cauza circumstanțelor. Dar am să spun un lucru pe care îl spun elevilor pe care îi întâlnesc în fiecare săptămână în Israel.
Le spun așa: Vă rog, nu încetați să vă îndoiți. Puneți la îndoială. Puneți întrebări. Citiți la nesfârșit. Și, cel mai important, vă rog să-l cunoașteți pe celălalt care poate stă lângă voi în autobuz, care merge lângă voi pe stradă.
Veți descoperi că este o ființă umană ca și voi, că are credințe, că are aspirații și visuri, fie că e bărbat sau femeie. Și, absolut deloc întâmplător, deoarece Israelul este o națiune țesută atât de frumos, multiculturală, aceasta este misiunea mea principală: să pledez pentru acest lucru în fața societății israeliene.
Mihai Gâdea: Domnule Președinte, veniți în această vizită oficială în România, iar acesta este o onoare fantastică pentru poporul român. Aș dori să vorbesc cu dumneavoastră în special despre faptul că mergeți la Podu Iloaiei pentru această importantă comemorare.
Țin să subliniez că postul nostru, Antena 3 CNN România, a difuzat de câteva ori un documentar despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Personal, am avut onoarea și privilegiul să întâlnesc o parte dintre supraviețuitori. Am fost profund impresionat și nu voi uita niciodată acele întâlniri.
Întrebarea mea este legată de acest subiect: dincolo de dimensiunea oficială a programului dumneavoastră, ce semnificație are această vizită pentru dumneavoastră? Și ce mesaj ați dori să primească societatea românească prin prezența dumneavoastră aici?
Isaac Herzog: În primul rând, vin în România cu un mesaj de prietenie și dragoste din partea poporului israelian. La ora actuală, cred că există milioane de israelieni care sunt descendenți ai evreilor români. Iar în războiul prin care trecem începând cu 7 octombrie, este uimitor cât de multe familii pe care le vizitez au o conexiune cu istoria evreilor din România.
Pogromul și masacrul de la Iași reprezintă ceva ce trebuie predat și învățat de generațiile viitoare. Sunt profund emoționat și onorat să mă aflu acolo pentru a marca 85 de ani de la masacru, să aduc supraviețuitori cu mine, să fim prezenți când vor fi îngropate 22 de trupuri ale căror rămășițe au fost găsite recent în pădure. Este incredibil când te gândești. Vizita mea stârnește o emoție uriașă în Israel.
Și aceeași emoție vreau să o aduc cu mine poporului român și conducerii României. Vreau să mulțumesc Președintelui Dan, Guvernului României, Parlamentului, Senatului, poporului și publicului dumneavoastră pentru că mă găzduiesc și mă primesc într-o vizită construită pe doi piloni principali: unul este comemorarea, iar celălalt este munca pentru viitor, cadru în care mă voi afla la București, voi vorbi în Parlament și mă voi întâlni cu Președintele dumneavoastră.
Mihai Gâdea: Excelența Voastră, domnule Președinte, cea mai mare teamă a supraviețuitorilor cu care am avut privilegiul să realizez interviuri nu era amintirea a ceea ce s-a întâmplat acolo.
Aflându-se în acel tren oribil, domnul Zuckerman îmi spunea că cea mai mare teamă a lui nu a fost momentul în care a înțeles că își pierde viața; teama lui mai mare era că nimeni nu va înțelege ce s-a întâmplat și cum a fost posibilă acea tragedie bizară.
Astăzi, noi încercăm să transmitem generației următoare – fiicei mele, generației ei și celor care vin din urmă – ce s-a întâmplat, pentru a înțelege că astfel de lucruri se pot repeta la nesfârșit. Care credeți că va fi cea mai importantă lecție pentru tânăra generație, pentru generația fiicei mele, pentru oamenii care, unii dintre ei, nici măcar nu știu cât de cumplită a fost acea parte a istoriei?
Isaac Herzog: Am trei comentarii de făcut în această privință, pentru că de la fiica ta, mesajul va merge mai departe la copiii ei și așa mai departe. Și tocmai de aceea consider că fiecare copil din România, din Europa și din lume ar trebui să știe ce s-a întâmplat în acele zile cumplite la Iași, în împrejurimi și în acel tren.
Prima lecție este că un asemenea lucru poate fi comis de oameni obișnuiți. Făptașii și criminalii au fost cu toții oameni din rândul membrilor obișnuiți ai societății, care, desigur, au primit ordine de la un dictator partener cu Hitler, în contextul a ceea ce s-a întâmplat în Germania și în Holocaust. Este absolut tulburător. Oamenii nu pot concepe, dar a fost făcut de oameni simpli.
Numărul doi: Prin urmare, trebuie să ne ridicăm cu toții, împreună, împotriva tuturor formelor de ură, să nu le lăsăm să crească, să fim foarte puternici și intransigenți în fața lor, și, bineînțeles, în fața acestei vechi ciume a antisemitismului.
Și numărul trei: pe lângă legislație și aplicarea legii, cel mai important lucru este educația. Vreau să vă felicit pe tine și pe colegii tăi pentru transmiterea acestui mesaj și pentru că îi învățați pe oameni adevărul real despre cele întâmplate. Nu se compară cu nimic din ce știm, pentru că a fost o mașinărie uriașă de război îndreptată împotriva evreilor.
Mihai Gâdea: Domnule Președinte, democrația nu este definită doar de realizările sale, ci și de dorința de a confrunta cu onestitate cel mai întunecat capitol al istoriei. Cum evaluați efortul României de a transmite aceste lucruri generației următoare și de a lupta împotriva antisemitismului în România?
Isaac Herzog: Este foarte impresionant. Este impresionant pe mai multe niveluri, dacă e să compar cu multe alte țări. Și, cu toate acestea, pentru că avem datoria de a transmite mai departe generațiilor viitoare, trebuie mereu să facem bine, să ne îmbunătățim, să predat și să explicăm. Comunitatea evreiască din România este acum mică. Nu este mare. Cândva era mare, uriașă, de succes, înfloritoare și avea un impact enorm asupra lumii.
Așadar, comunitatea evreiască în sine nu mai poate spune povestea singură. Ea trebuie spusă de lideri, de guverne, de oamenii de idei și de cei care au influență în mass-media. Și cred că, la fel cum văd în Germania – unde se studiază în profunzime și au loc dezbateri, iar germanii au fost, desigur, cei care au condus și au adus această oroare în lume, dar cu toate acestea învață –, cred că toate celelalte națiuni trebuie să învețe, să vorbească despre asta deschis și să explice, astfel încât să purtăm cu toții cu noi mesajul: „Niciodată din nou”. Iar când spunem „niciodată din nou”, înseamnă niciodată!
Acum, trebuie să priviți acest lucru și prin ochii noștri, ai israelienilor. Gândiți-vă că încă avem printre noi oameni care au trecut prin acel masacru. Gândiți-vă că avem oameni care au supraviețuit Holocaustului, iar acum stau în adăposturi în timp ce rachete de jumătate de tonă trimise de Teheran le explodează deasupra capului.
Prin asta trecem noi aici. Și acei oameni se întreabă: oare de ce vor alții să îi anihileze pe evrei sau să le anihileze singurul stat național? Prin urmare, trebuie să fim foarte puternici, să ripostăm și să lucrăm împreună ca națiuni iubitoare de libertate și democrații solide. Relațiile dintre Israel și România sunt extrem de bune și impresionante.
Și, de fapt, noi servim și protejăm interesele naționale ale ambelor state. Iar mesajul pe care îl aduc este: haideți să amplificăm aceste relații în toate sferele vieții! Vreau să văd cooperare în cultură, în agricultură, în știință, în managementul apei și vreau să facem toate lucrurile extraordinare pe care le putem face în tehnologie. Și, bineînțeles, să ne sprijinim reciproc apărarea. Asta trebuie să facem și să consolidăm afecțiunea dintre națiunile noastre cât de mult putem.
Mihai Gâdea: Domnule Președinte, vorbind despre această relație dintre națiunile noastre, aș vrea să vă împărtășesc o poveste personală. Am venit la Ierusalim pentru a face un interviu cu Premierul Netanyahu. Și am întrebat la hotel: „Îmi puteți recomanda un restaurant drăguț? Aș vrea să iau cina cu echipa mea”. Și acolo erau două tinere. Își terminau stagiul militar. Și ne-au întrebat, politicos: „De unde sunteți?”. Eu am răspuns foarte mândru: „Sunt din România”. Iar ele au spus: „Oh, serios? Sunteți din România?”. Au chemat mai mulți oameni din restaurant și ne-au adus băuturi gratuit. Iar eu am zis: „Uau, care e povestea? Aveți familie în România? Care e motivul?”. Iar ele au răspuns: „Nu, nu avem familie în România. Dar am înțeles că țara dumneavoastră, România, nu și-a întrerupt relațiile diplomatice cu Israelul absolut deloc. Iar relația a fost extraordinară dintotdeauna. Am fost în Brașov, am fost în Iași, am fost la București și Timișoara și ne facem vacanțele acolo. Este o țară superbă, cu oameni minunați”. Domnule Președinte, dincolo de agricultură, cultură și turism, ce putem face pentru a aduce națiunile și mai aproape, pentru a păstra această relație caldă?
Isaac Herzog: Aș spune că aș investi cu siguranță mult mai mult în cooperarea dintre universități. Pentru că, știți, avem nevoie de rezultatul muncii gânditorilor, filosofilor și oamenilor de știință. Și aș miza mult pe schimburile directe între oameni, cum ar fi programele pentru tineret și schimburile de idei, le-aș încuraja enorm.
Și cred că vizite de stat de acest tip, cum este a mea – și sper să îl găzduiesc pe Președintele Nicușor Dan în Israel, alături de miniștri de toate nivelurile și membri ai Parlamentului –, vor ajuta cu siguranță la intensificarea relațiilor pe foarte multe planuri și ne vor face să ne cunoaștem cu adevărat la nivel de ADN.
Mihai Gâdea: Domnule Președinte, fiecare națiune trăiește momente definitorii – momente de „înainte” și „după”. Și, cu siguranță, 7 octombrie este un astfel de moment pentru națiunea dumneavoastră. Privind în urmă astăzi, ce credeți că s-a schimbat definitiv în societatea israeliană, în Orientul Mijlociu, și ce nu va mai fi niciodată la fel?
Isaac Herzog: 7 octombrie este un punct de cotitură major în Israel, în regiune, în Orientul Mijlociu și în lume. Pe de o parte, a scos la iveală o cruzime teribilă îndreptată împotriva propriilor vecini – de fapt, cea mai iubitoare de pace comunitate din Israel. Au măcelărit, au violat, au ars, au răpit, au luat ostatici oameni care erau cei mai aproape de a face pace cu ei. Momentul de cotitură este faptul că israelienii au ajuns să se îndoiască de posibilitatea de a mai face pace cu vecinii lor.
Este o problemă uriașă. Ne aflăm în fața unor alegeri în Israel – alegeri dramatice care vor avea loc în octombrie – și acesta va fi unul dintre subiectele discutate: dacă și cum putem avansa către pace. Eu pledez cu tărie pentru asta și știu că majoritatea israelienilor vor pace, dar vor fi mult mai precauți. Cred că putem avea pace cu Siria, cu Libanul; trebuie să avansăm în relația cu palestinienii.
Avem o configurație regională complet nouă, în care suntem aliați cu foarte, foarte multe țări arabe care luptă împotriva Iranului. Dar, repet, acesta este un aspect asupra căruia vom avea mereu o îndoială: dacă și cum putem face un acord bine securizat, care să ne protejeze cu adevărat siguranța.
Numărul trei este că am fost șocați să vedem cât de mult antisemitism există în lume la adresa comunității evreiești și cât de puțin se înțelege ce înseamnă de fapt Israelul. Mai ales că suntem o democrație vibrantă, multiculturală, care protejează și apără lumea liberă și Europa.
Pentru că voi sunteți la Marea Neagră, înțelegeți că acolo unde ne aflăm noi, suntem la frontiera ciocnirii valorilor civilizaționale, protejând Europa. Acestea sunt lucruri pe care lumea nu le înțelege întotdeauna – în special Europa. Dar știu că România înțelege, mai ales din perspectiva propriei securități naționale și apărări.
Doresc mari succese minunatei dumneavoastră țări. Și știu că mulți israelieni iubesc să vă viziteze țara și se întorc acasă cuceriți. Iată, deci, încă un exemplu pentru dumneavoastră.
Mihai Gâdea: Domnule Președinte, vă mulțumesc enorm pentru timpul acordat. Sper să vă revăd curând în România.
Isaac Herzog: Absolut. Abia aștept.