Aparent, Rusia pregătea o mare nefăcută, judecând după iureșul provocat în aceste zile de vizita șefului CIA la Moscova, o vizită pe cât de surprinzătoare, pe atât de puțin discretă: la doar câteva zile distanță, întreaga lume a aflat că directorul CIA, John Ratcliff, i-a transmis, printre altele, lui Vladimir Putin un mesaj direct: Nu ataca țările NATO de pe Flancul de Est. Ulterior, chiar președintele SUA, Donald Trump a spus că Putin l-a asigurat că Rusia nu are de gând să atace „teritoriul NATO”. O analiză a Atlantic Council (Consiliului Atlantic) identifica, încă din luna februarie 5 zone care ar reprezenta, în acest moment, cele mai probabile „ținte” vizate de Rusia. Toate acestea se află în zona baltică și nu Marea Neagră.
Până la momentul „T-zero” al unui atac de o asemenea anvergură, Rusiei i-ar lua câteva luni pentru pregătirea unei astfel de acțiuni militare, prin strângerea de informații și misiuni de recunoaștere, dublate de acțiuni specifice războiului hibrid, dezinformări. Bonus: la toate acestea sea adaugă întreaga retorică diplomatică „preventivă”, inseminată cu multă vreme înainte în discursul public și pe rețelele sociale, și care să includă atent dozat „narațiunile” justificative ale unei astfel de acțiuni.
Care era retorica ce prinsese viteză la Kremlin înaintea vizitei-fulger a șefului CIA la Moscova? Să ne amintim: Rusia tocmai ridicase tonul amenințărilor la adresa Europei occidentale, în special Franța sau UK, acuzate că „se joacă cu focul”, prin faptul că ajută Ucraina. Kremlinul a acuzat apoi direct Regatul Unit „cu un răspuns semi-militar din surse necunoscute” și că va ataca, pur și simplu, fabricile de drone din UK.
Și acum, întrebarea de 100 de puncte? Ce obiective NATO și ce „teritorii” se califică pentru „premiul cel mare în cazul Kremlinului și care ar justifica o asemenea grozăvie?
Scurtă lecție de geografie: Svalbard, Aland, Gotland, Estonia, Suwalki
Analiza Atlantic Council a identificat cinci astfel de posibile „premii” vizate de Rusia.
Aceste obiective sunt arhipeleagul Svalbard (Norvegia), insulele Aland (Finlanda), Gotland, Estonia și coridorul Suwalki (Lituania).
Svalbard e un arhipeleag aflat la „granița” dintre Oceanul Arctic și Oceanul Atlantic, un loc unde se desfășoară, de ceva vreme, un ciudat mini-război rece: insula, deși aparține de facto Norvegiei, este populată de ruși și chinezi.
Conform unui tratat semnat în 1920, arhipelagul e teritoriu suveran norvegian, dar este supus unor condiții: aici nu pot fi amplasate instalații militare, iar cetățenii țărilor semnatare ale tratatului pot locui și desfășura activități comerciale pe insule (deci și rușii).
Lipsit de apărare, Svalbard devine astfel o oportunitate tentantă pentru Rusia pentru a testa NATO.
„O ocupare militară bruscă și necontestată de către trupele ruse ar reprezenta un test sever atât pentru Norvegia, cât și pentru Alianță”, se arată în analiza Atlantic Council.
Primul minut al atacului rus asupra Svalbard
De ce ar vrea rușii Svalbardul?
„Deși lipsit de echipamente militare, arhipeleagul reprezintă o plaftormă potențială pentru recunoaștere și supravegherea Mării Norvegiei și a Mării Barents, precum și un post de ascultare și monitorizare a zonei arctice, în speță a activităților navale ruse din Murmansk și Peninsula Kola, baza principală a Flotei Nordice a Rusiei”, se arată în documentul Atlantic Council.
În plus, tot în peninsula Kola se află și bazele submarinelor de atac ruse, capabile să lanseze rachete cu rază lungă de acțiunie
„O ocupare a Svalbard de către Rusia, ar împiedica aliații NATO să beneficieze de acest avantaj și ar întări prezența rusă în regiune, ar crea (pentru ruși) un nou strat de apărare a complexului de la Kola și ar întări accesul Rusiei la rutele din Oceanul Arctic și Nordul Atlanticului”, se mai arată în raport.
Unități ale Brigăzii 61 de Infanterie Marină, unitate cu sediul la Murmansk, sau unități aeropurtate, ar putea prelua rapid și fără probleme controlul asupra arhipeleagului.
Stațiunea rusă de cercetare din Barentsburg, Svalbard. Foto: Getty Images
O asftel de acțiune ar fi una de tip Maskirova, prin folosirea de nave și avioane comerciale pentru mascarea operațiunii - cel puțin pentru primele eșaloane de trupe. De asemenea, operațiunea ar fi precedată de distrugerea cablurilor submarine și infiltrarea pe insule a unor ofițeri de informații în haine civile.
Forța primară de ocupație ar fi, cel mai probabil, de nivelul unui batalion și va fi întărită apoi până la nivel de brigadă, cu toate unitățile aferente (artilerie, apărare antiaeriană, geniști, război electronic etc.) și sprijinită de navele militare din peninsula Kola.
Insulele Aland, primul minut al atacului din partea Rusiei
A doua țintă posibilă o reprezintă Insulele Aland, situate în Marea Baltică, între Estonia, Suedia și Finlanda. La fel ca în cazul Svalbard, aceste insule (care aparțin de Finlanda) sunt și ele nemilitarizate. Bonus: în trecut, ele au aparținut și Rusiei.
Un atac asupra acestor insule ar fi desfășurat, cel mai probabil, de Brigada 336 de Infanterie Marină rusa, cu baza în exclava Kaliningrad, sau de Divizia 76 Aeropurtată, cu baza în Pskov.
Și, la fel ca în Svalbard, rușii ar folosi o strategie Maskirova similară: infiltrarea militarilor pe insule cu ajutorul navelor și avioanelor comerciale.
Gotland, „portavionul de nescufundat” al Suediei. Cum va încerca Rusia să-l ocupe
Rusia e, de asemenea, interesată de insula Gotland (Suedia), din Marea Baltică. Insula are un rol strategic vital: controlul ei asigură dominația aeriană și maritimă asupra Mării Baltice.
Astfel, insula e văzută drept un veritabil „portavion”, imposibil de „scufundat”, pe care NATO o poate folosi pentru lansarea de atacuri asupra exclavei ruse de la Kaliningrad și asupra flotei ruse din regiune.
„Dacă rușii s-ar decide să confrunte NATO în regiunea baltică, ocuparea Gotland devine un obiectiv impertiv, atât pentru a împiedica NATO de a dispune de avantajele sale strategice, cât și pentru ca Rusia să beneficieze ea de avantajele pe care le aduce controlul insulei”, se arată în analiza Atlantic Council.
40% din exporturile energetice ale Rusiei tranzitează, în prezent, Marea Baltică.
Un atac rus asupra insulei nu va presupune angajarea de unități grele terestre (infanterie mecanizată sau tancuri). Rusia se va folosi, și în acest caz, de unități de infanterie marină și parașutiști, la nivel de brigadă, sprijinite de navele Flotei baltice și unitățile de aviație și de rachete.
O astfel de acțiune militară în forță ar fi declanșată brusc, fără avertisment. La fel ca în alte scenarii, trupele speciale ruse vor fi inserate clandestin înaintea invaziei, care va include posibil și nave și avioane comericale, pe post de acoperire a invaziei.
Estonia, Lituania și coridorul „Suwalki”: primul minut, plus reapariția în peisaj a „omuleților verzi”
Un astfel de scenariu presupune trupe paramilitare și forțe de operațiuni speciale, plus militari GRU în uniforme fără însemne militare - practic, o revenire în peisaj a celebrilor „omuleți verzi” din timpul ocupării ilegale a peninsulei Crimeea, din 2014.
Conform raportului Atlantic Council, noii „omuleți verzi” ar urma să se infiltreze în estul Estoniei pentru a proteja - exact ca în Crimeea 2014 - minoritatea rusă asuprită de autoritățile estone. Se vor face presiuni pentru crearea unei „enclave separatiste” care, pe modelul regiunii Donețk din Ucraina, va cere anexarea la Federația Rusă.
În cazul coridorului Suwalki, Rusia ar putea masca o astfel de acțiune prin manevre militare în zonă. „Coridorul” e o fâșie de teren îngustă, între Polonia și Lituania și care face legătura între exclava rusă Kaliningrad și Belarus.
Hartă cu diverse obiective, în cadrul unui exercițiu militar NATO. Foto: Getty Images
Rusia ar putea scurtcircuita acest coridor printr-o invazie regională „în jurul” acestui coridor (adică în teritoriu NATO, controlat de Polonia sau Lituania). Atlantic Council ia în calcul crearea, de către Rusia, a unui „pod terestru” spre Kaliningrad prin Polonia, cu ajutorul Brigăzii 1 Tancuri Gardă ruse și unităților de parașutiști din aceeași Divizie 76 Aeropurtată.
Un joc de război realizat în Germania în luna decembrie 2025 s-a încheiat cu o victorie clară a Rusiei împotriva NATO, în mai puțin de 24 de ore. Scenariul a presupus un conflict în zona țărilor baltice, inițiat de ruși, chiar prin blocarea accesului la coridorul Suwalki.
Astfel, pentru „a învinge NATO” în cadrul simulării, „rușii” s-au concentrat asupra a trei aspecte - asupra cărora experții occidentali consideră că Moscova chiar deține un avantaj în acest moment: viteza, numărul de trupe disponibile și amenințarea cu arme nucleare.
De ce „primul minut” al unui presupus război NATO-Rusia e critic
Analizele recente publicate de către Institutul pentru Studii Strategice de la Londra (RUSI) arată că armata rusă a tras mai multe învățăminte în războiul din Ucraina, în funcție de care, își adaptează postura față de NATO.
Astfel, rușii și-au dezvoltat și implementat în doctrina de luptă dronele și unitățile de drone, atât la nivel tactic (pe linia frontului), unde folosesc preponderent drone kamikaze de tip „Lancet”, cât și la nivel strategic - unde folosesc binecunoscutele drone de tip Shahed (și variante similare) pentru lovituri și atacuri în adâncimea teritoriului ucrainean.
Rusia și-a îmbunătățit și extins, de asemenea, capacitățile de lovire - tactice și strategice - cu muniții „ieftine”.
Imagine aeriană de la un exercițiu NATO în Germania. Foto: Getty Images
Spre deosebire de Ucraina, o confruntare cu NATO prezintă însă, din start, o problemă pentru Rusia, arată experții RUSI: orice acțiune militară ofensivă trebuie să includă, din primele faze, folosirea de rachete precise, cu rază lungă de acțiune.
Or, spre deosebire de Ucraina, un astfel de atac asupra NATO va fi urmat de un răspuns similar: rușii vor trebui să facă față imediat unui volum mare de rachete precizie care vin spre ei, dintr-o dată. E o capacitate de care Ucraina nu dispune, NATO, însă, da.
În plus, sistemele antiaeriene și antirachetă ruse nu sunt deloc la capacitatea ideală: în peste 4 ani de război, ucrainenii au distrus cantități mari de astfel de sisteme, inclusiv S-400 (echivalentul „Patriot”-ului), plus sisteme complementare, cu rază medie și scurtă de acțiune.
Pentru a reuși „în primul minut” al atacului, Rusia trebuie să obțină rezultate imediate asupra NATO.
În acest caz, frica acționează în ambele direcții: NATO are motive să se îngrijoreze de un atac al Rusiei, la fel cum și Rusia are motive să se îngrijoreze de reacția NATO.
„Rușii nu au reușit încă să dezvolte metode coerente de a-și restaura abilitatea de a manevra pe câmpul de luptă, dar văd în folosirea atacurilor de precizie la nivel tactic (cu drone kamikaze pe linia frontului - n.r.) o componentă-cheie în viitoarele confruntări militare”, arată experții RUSI.
Cum va arăta, cel mai probabil, reacția NATO, în minute, ore, zile, săptămâni
Publicația britanică Inews a publicat recent o listă a scenariilor posibile de atac ale Rusiei în zona baltică, concomitent cu prezentarea timpilor probabili de reacție la nivelul NATO.
Minutele 1-30 de după atacul rus
Liderii europeni din țările NATO sunt informați de urgență despre atacul în desfășurare și scoși din activitățile pe care le aveau în desfășurare.
Liderilor NATO din țările europene le sunt astfel prezentate primele date și evaluări ale atacului.
Minutele 30-60 de după atac
Șefii militari și politici se reunesc în ședințe de urgență, unde sunt prezentate, de asemenea, cele mai recente informații despre atac.
Aliații NATO emit o declarație comună în care condamnă ferm atacul și cer retragerea imediată a trupelor ruse.
60-120 de minute scurse de la atac
Rusia ignoră declarația NATO.
Planificatorii militari ai NATO, împreună cu forțele naționale, încep să lucreze la elaborarea unui răspuns militar.
Scara și natura răspunsului militar al Alianței va fi calibrată de natura atacului rus și regiunea supusă atacului.
Planificatorii NATO au deja mai multe planuri de acțiuni și de răspuns militar, pregătite în avans, tocmai pentru astfel de scenarii.
48 de ore după atacul Rusiei
Trupele NATO din Europa sunt mobilizate și sunt direcționate către zona supusă atacului rus.
Concomitent, în același interval de timp, este de așteptat ca și Rusia să trimită întăriri în regiune, pentru a veni în ajutorul unităților din prima linie și a securiza teritoriul ocupat.
O săptămână de la atac
Nici după un astfel de interval, unele unități NATO nu vor fi capabile să fie desfășurate în zona de luptă.
De regulă, Comandamentul Forței de Reacție Rapidă (High Readiness Force Headquarters) trebuie să fie capabil să desfășoare primele unități într-un interval de 10 zile și întreaga forță în 2 luni.
Comandanții britanici au avertizat că țări precum Germania, Franța, Italia și UK nu sunt în stare să desfășoare nici măcar o singură divizie completă în mai puțin de 60-90 de zile - o viteză de reacție „prea lentă” pentru a mai putea afecta în vreun fel capacitatea Rusiei de a realiza un pod terestru spre Kaliningrad, ceea ce ar însemnă că Lituania ar trebui, într-un astfel de caz, să se apere singură în fața unui atac rusesc.
NATO are, totuși, 3 strategii pentru un astfel de război. Principalele obiective ale NATO: oprirea trupelor ruse și slăbirea masivă a Rusiei. În primul rând, forțele aliate intenționează să oprească atacul rus cu ajutorul rachetelor. Ținta principală: Kaliningradul, unde rușii au amplasate mai multe sisteme antiaeriană și lansatoare de rachete.
Există, de asemenea, și un „scenariu de coșmar”, în care țările europene din NATO vor trebui să se apere singure de Rusia, fără ajutorul SUA, caz în care e nevoie de nu mai puțin de 200.000 de militari. Recenta vizită a șefului CIA la Moscova arată că, momentan, SUA încă e în Europa și, mai ales, în NATO. Cel puțin momentan.