Un cercetător a izbucnit în lacrimi după ce a făcut în junglă o descoperire pe care o aștepta de 13 ani
Publicat acum 1 ora si 41 minute
„Jurassic Park” ar putea deveni realitate chiar în timpul vieților noastre. Creaturi care au dominat planeta în urmă cu sute de mii de ani ar putea fi readuse la viață cu ajutorul tehnologiei. Progresele făcute în domeniile ingineriei genetice și biologiei sintetice au făcut din acest scenariu științifico-fantastic un obiectiv tangibil. Organizațile și companiile în prima linie a acestor eforturi științifice fac promisiuni ambițioase. Într-un deceniu sau chiar mai puțin, omenirea ar putea vedea pe viu creaturi foarte similare cu cele din fotografiile alb-negru sau din reproducerile din muzee, relatează CNN.
Colossal Biosciences, o companie de biotehnologie, care vrea să readucă la viață mamutul lânos, pasărea dodo și tigrul tazmanian, a anunțat miercuri că a strâns investiții noi de 200 de milioane de dolari, ceea ce a dus finanțarea sa la 435 de milioane de dolari. Suma a crescut de la doar 15 milioane de dolari în 2021, când antreprenorul Ben Lamm și geneticianul de la Harvard George Church au finanțat compania.
› Vezi galeria foto ‹
Oamenii de știință se contrazic
Susținătorii acestui demers spun că re-aducerea la viață a animalelor dispărute atrage noi investitori cu buzunare adânci spre domeniul conservării. Comunitatea științifică împinge limitele biotehnologiei pentru a salva specii pe cale de dispariție și promite metode mai bune de a proteja și conserva ecosistemele din prezent, pentru a le face mai reziliente în fața crizei climatice.
De cealaltă parte, scepticii spun că eforturile sunt un proiect nesupravegheat al milionarilor, al căror bani ar putea fi folosiți mai eficient în altă parte. De asemenea, detractorii proiectului spun că oamenii de știință nu vor reuși să reproducă în totalitate animale dispărute, ci doar niște imitații nesatisfăcătoare.
De asemenea, creșterea și reproducerea controlată acestor creaturi, avertizează unii exprții, ar putea pune în pericol viețile animalelor folosite ca surogate, dar și ecosistemele în care aceste creaturi vor fi eliberate.
„Cine nu vrea să vadă o pasăre dodo? Dumnezeule și eu vreau. Un mamut. Oau, extraordinar”, a spus Melanie Challenger adjunctul Consiliului Nuffield privind Bioetica în Regatul Unit.
Challenger spune că expresia de „readucere la viață” folosită de aceste companii este înșelătoare deoarece „prin ingineria genetică va fi creat un nou organism care să aibă aceleași funcții, cel puțin la nivel teoretic, ca cele ale unui animal dispărut. Nu este readus nimic la viață. Și pe tot parcursul acestui proces sunt considerații etice diferite care nu pot fi trecute cu vederea”.
Tehnicile care le dau speranțe oamenilor de știință
Oamenii de știință rafinează trei tehnici pentru a readuce la viață specii pierdute și rare: clonarea, ingineria genetică și tradiționala selecție artificială, prin care pot fi recreate trăsăuri pierdute ale unor specii.
Clonarea are capacitatea de a crea un animal care este aproape identic genetic cu cel replicat. Oaia Dolly a devenit primul mamifer clonat în urmă cu aproape 30 de ani, iar recent oamenii de știință au clonat cu succes dihorul cu picioare negre. Însă procesul nu a fost întotdeauna încununat de succes și este puțin probabil să poată fi folosit în cazul animalelor care au dispărut cu mult timp în urmă, notează CNN.
Organizația Grazelands Rewilding a reușit să reproducă echivalentul din ziua de azi a bourilor, un bou care apare și în picturile din peșterile preistorice. Animalul gigant a dispărut în secolul 17. Cu obiectivul de a restaura peisajele sălbatice în Europa, grupul a folosit metode de reproducere tradițională, combinate cu ceva știință genetică, pentru a identifica trăsăturile boarului și descendenții săi în viață: vitele domestice.
Acum la a șaptea generație, vitele din programul Tauros sunt similare genetic cu boarul în proporție de 99%. Animalele au alte trăsături fizice, cum ar fi o culoare mai închisă a pielii, dar și schimbări comportamentale, cum ar fi modul în care reacționează la prădători precum lupii.
În spatele celor mai ambițioase astfel de proiecte se află oamenii de știință de la Colossal. Echipa vrea să readucă la viață mamutul lânos, pasărea dodo și tigrul Tazmanian, un mamifer australian care a dispărut în 1936. Colossal vrea să recreeze aceste creaturi modificând genomul celor mai apropiate rude ale animalelor extincte pentru a da naștere unui hibrid care ar fi vizual de nedistins de cel dispărut. Pentru mamut, acest animal este elefantul asiatic.
Investitori notorii în proiect sunt regizorul trilogiei „Stăpânul Inelelor” Peter Jackson, Paris Hilton, fostul fotbalist american Tom Brady și Tiger Woods. Ultima infuzie de bani a venit de la compania de investiții TWG Global.
Mamutul lânos, pasărea Dodo și tigrul Tazmanian, speciile cele mai râvnite
În ce privește mamutul lânos, oamenii de știință au reușit să creeze o celulă care poate fi modificată genetic în laborator pentru a se dezvolta în orice celulă de elefant. Este un instrument important pentru oamenii de știință care testează și perfectează modificările pe care trebuie să le facă ca să dea unui elefant asiatic trăsăturile de care un mamut are nevoie pentru a supraviețui într-un climat rece.
Pentru tigrul Tazmanian, progresul a fost mai rapid decât se așteptau oamenii de știință. Cercetătorii de la Colossal au reușit să facă 300 de modificări genetice a unei celule de la ruda cea mai apropiată a tigrului, șoarecele dunnart.
Pasărea dodo se dovedește a fi cea mai dificil de reprodus. Rudele cele mai apropiate sunt porumbeii Nicobar, care vor dona celulele necesare pentru a readuce la viață pasărea didi.
Însă, multe dintre progresele făcute de oamenii de știință de la Colossal nu au fost publicate în jurnale științifice, ceea ce înseamnă că nu pot fi analizate de alți oameni de știință. Directorul companiei spune că nu este misiunea afacerii să publice lucrări științifice, care de regulă sunt consumatoare de timp.
Colossal a recrutat oameni de știință respectați și are în rândurile sale și sceptici, precum palebiologul molecular Beth Shapiro.
„Să fie clar: o ființă care să fie identifică 100% din punct de vedere genetic, comportamental și fiziologic cu un mamut nu este posibilă. Orice specie odată pierdută rămâne pierdute și trebuie să ne aigurăm că asta nu se întâmplă”, a spus cercetătoarea.
În același timp însă, Shapiro crede că instrumentele de biotehnologie pe care ea și echipa ei le dezvoltă pot fi de ajutor pentru a proteja și restaura specii și ecosisteme în pericol.