MApN: Programul SAFE este „o șansă de a recupera decalajele” în dotarea armatei. „Va arăta cu totul diferit în doar câţiva ani”
Publicat acum 4 ore si 29 minute
Maramureș, o zonă de o frumusețe deosebită dar și cu o bogăție nemaiîntâlnită. Una, însă, îngropată în adâncuri. Dar și în ignoranța, incompetența și ticăloșia unor autorități, zic minerii din Cavnic, care i-au lăsat singuri, să se lupte cu sărăcia. Oamenii spun că minereul din Roata este foarte bogat, subliniind că, în trecut, țara noastră făcea concurență cu țări precum Germania, Austria sau Franța. Mai mult, în anul 1800, tot la Cavnic, a fost deschisă și prima topitorie de aur din Europa, Logolda, ajunsă acum doar o altă ruină.
„Suntem pe locul exploatării miniere din România din care se scotea, atenție, cel mai pur aur din lume. Cavnic, de altfel, s-a construit tocmai pentru a se scoate aur încă din anii 1800. Aici au venit chiar și englezii, tocmai pentru că găseau un aur așa cum nu mai vedeau nicăieri în altă parte în lume.
Acum, vedeți, totul este o ruină. În spatele meu se vede intrarea într-o galerie; este zidită, nu se mai poate intra. Iar din anul 2007, statul român a declarat aici falimentul”, a explicat Andreea Sava, realizator Anena 3 CNN.
„În 1988, după ultimele prospecțiuni geologice reale, pe masa domnului Dicu Nicolae, se spunea că mina din zăcământul Roata are perspective raportat la tehnologia care exista la acea vreme, pentru între 400 și 420 de ani de exploatare”, explică și Eugen, un miner.
Un alt miner, Gheorghe Cosma, a muncit 25 de ani în mina Roata, până când statul i-a trimis pe toți acasă și a declarat faliment. La fel și Eugen, zis profesorul, care a venit și cu casca și costumul cu care a intrat ultima oară în mină. Primarul ne-a chemat la Cavnic, iar în jur de 20 de mineri s-au strâns să ne explice cum scoteau ei, odată, aur și cât bulgărele, de cea mai mare puritate și cum au existat interese să se pună lacătul pe această bogăție uriașă.
O zonă, clădită special pentru aurul din străfundul munților din Cavnic, de 20 de ani se luptă să supraviețuiască. Sunt oameni gospodari, și-au făcut pensiuni, chiar și un domeniu schiabil. Dar e puțin. Spun că ar putea face mult mai mult, doar că statul e condus de zeci de ani de neștiutori cărora nu le pasă. Două mine principale, Roata și Bolduț, scoteau cel mai pur aur din lume, dar și multe alte minerale prețioase, exploatate încă din secolul al XV-lea, atestat documentar, dar se poate să fi întâmplat mult înainte.
Iancu de Hunedoara s-a luptat cu maghiarii și a reușit să le ocupe, în 1454, folosind minele pentru a-și alimenta armata cu bani și arme. În anii 1800, au venit și englezii care au făcut aici prima topitorie de aur din Europa, bineînțeles fiindcă aveau ce topi, iar aurul era de o calitate de i se dusese vestea. În 1891, specialiști din Cavnic au mers în Rusia pentru a ajuta la punerea în funcțiune a instalației de alcalinizare din regiunea Altai. Și desigur, mai sunt și frumoasele flori de mină, care au făcut Cavnicul celebru în toată lumea.
După Revoluția din '89, însă, a început declinul. Un jaf programat, se plâng minerii care ne-au chemat să-și spună oful, dar și cu speranța că guvernanții îi vor auzi. Spun ei că ar putea salva nu doar Cavnicul, ci și toată România.
„Noi făceam concurență cu Germania, cu Austria, cu Franța. Deci minereul din Roata e foarte bogat. Nu degeaba ați auzit de cel mai pur aur din 1474 încoace. Austriecii, ungurii, nemții nu au fost oamenii proști. Au venit să excaveze la noi în Cavnic, deci au pus bazele mineritului”, spune un miner.
„Cel mai mare of este că rămâne în paragină tot ce-i aicea. Primăria sau județul să facă ceva, să reinvestească, să refacă construcțiile, să-și facă și alți domni, să facă turism, să facă un muzeu, să dai voie să facă un muzeu în mină”, spune încă un miner.
Iar ca să ne dăm seama cât de greu munceau ei, dar și să vedem că la aur se poate ajunge și acum, dacă se vrea. ne-au dus și la o galerie, una dintre puținele în care se mai poate intra.
Am mers apoi și la platforma celei de-a doua mine, Bolduț, din care nu a mai rămas decât frumoasa statuie cu mineri, ce se vede și când treci pe șosea, lăsată și ea în paragină. După ce, cu o seară înainte, anunțasem la Sinteza Zilei că suntem în Cavnic și că facem anchete, a doua zi am găsit un lanț strălucitor, cu lacăt nou pe poartă și oameni revoltați că nu mai pot ajunge acasă, fiindcă drumul le trece prin curtea platformei. Domnului Pop îi dau lacrimile când vede această poartă. Și se chinuie să își exprime revolta, deși nu mai poate vorbi, în urma unui accident, în mină.
Am putut, până la urmă să intrăm și am refăcut, alături de domnul Pop și de alți mineri, drumul pe care ei l-au parcurs în fiecare zi, zeci de ani.
„Primăria orașului Cavnic, noi, cu o forță de muncă, am putea face ceva, ca să arătăm: asta om fost, asta am făcut, de aici am trăit. Știți cum zic? Noi să ne autogospodărim. Am face un ban, vin străini. Facem două buticuri de cafea. Le arătăm galeriile. Se poate. Dar statul să vrea. Le lăsăm pe toate să se distrugă?”, spune altcineva.
Mulți dintre minerii pe care i-am vazut purtau urmele accidentelor prin care au trecut. Fie ca domnul Pop care nu poate să vorbească sau Eugen care și-a pierdut 3 degete de la o mână. Totuși, toți s-ar întoarce chiar și mâine în subteran.
„Deci eu, dacă acum s-ar putea intra în mina Roata, v-aș duce și aș scoate cu dumneavoastră aur. Eu știu unde să merg să scot aur, dar nu se mai poate”, spune Riki, un alt fost miner.
O altă comoară: halta de steril. Un munte de minereu, de fapt. Unde se sapă după aur și flori de mină. Am putut și noi pune mâna pe astfel de minunății.
Aur și flori de mină, în Maramureș, mai poți vedea doar la muzeu, în Baia Mare. Și sunt atât de prețioase și unice, încât sunt chemate pentru expoziții peste tot în lume. Managerul, Ioan Denuț, este mândru să ne prezinte exponatele piese de patrimoniu național.
„Muzeul nostru este cunoscut și reprezentativ prin faptul că, din cele peste 230 de expoziții temporare organizate de-a lungul timpului, 45 dintre ele au avut loc în țări vest-europene.