Războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu îi obligă pe oficialii NATO să regândească modul în care ar putea contracara un atac din partea Rusiei, inclusiv prin a acționa direct, „fără mănuși”, și a lansa atacuri în adâncimea teritoriului Rusiei, informează Wall Street Journal.
Ofițeri și oficiali de rang înalt ai Alianței Nord-Atlantice s-au reunit în luna iunie, unde au participat la un simpozion dedicat analilzării atacurilor efectuate cu arme cu rază lungă de acțiune („Deep Strike” - n.r.). Întrunirea a fost găzduită de către generalul american, Alexus Grynkewich, comandantul militar al NATO.
Discuțiile de la acest „simpozion” s-au concentrat pe un subiect pe care puțini participanți l-ar fi abordat deschis până de curând.
Până la invazia Rusiei asupra Ucrainei, în 2022, protejarea teritoriului european al NATO s-a bazat pe echivalentul militar al unui „blocaj” (strategii NATO gândeau metode de a „bloca” avansul trupelor rusești - n.r.). După aproape 5 ani de război în UCraina, aceiași strategi au ajuns la concluzia că o invazie rusă nu mai poate fi oprită prin simpla împiedicare sau blocare a avansului trupelor.
Astfel, descurajarea forțelor convenționale ale Kremlinului necesită acum o prevenți mai activă sau, în termeni militari, „negare”. Aceasta implică nu doar lovirea trupelor ruse care ar putea traversa granițele, ci și atacarea bazelor militare, depozitelor de provizii și facilități industriale aflate în adâncimea teritoriului rus.
Pe ce se bazează „Teoria Victoriei”, propusă de comandantul suprem al forțelor NATO
Comandantul suprem al forțelor NATO, Alexus Grynkewich, a explicat recent această nouă abordare în discursul său despre „Teoria Victoriei”.
Generalul american a spus că noua teorie se bazează pe un concept cunoscut sub numele de „apărare prin negare”, care vizează împiedicarea unui adversar să cucerească și să păstreze teritoriul NATO. „Teoria mea despre victorie este simplă: vom bloca atacul inițial. Dacă atacul persistă, îl vom toci și vom împiedica înaintarea inamicului. Și, dacă va fi necesar, vom distruge forțele inamice și sistemul operațional de luptă care este dispus împotriva noastră”.
„Vom doborî sistemul de luptă angajat împotriva noastră, lovind atât forțele care avansează, cât și tot ce susține, întreține sau controlează acea forță”, a spus Grynkewich. Escaladarea, prin folosirea de arme nucleare, nu face parte din strategie.
Nucleul planului îl constituie armamentul de precizie cu rază mare de acțiune - atât rachete scumpe și sofisticate, cât și drone mai ieftine.
SUA și-au extins și modernizat recent gama de rachete de precizie cu rază mare de acțiune, incluzând rachetele de croazieră Tomahawk și rachetele ATACMS, în timp ce dezvoltă noi sisteme. În același timp, aliații europeni, aflați în urma SUA la acest capitol, se grăbesc și ei să introducă noi modele și să își mărească stocurile reduse de rachete de croazieră Storm Shadow, Scalp și Taurus.
Termenul de „adâncime” sau „rază lungă de acțiune” variază undeva între 160 și mai multe sute de kilometri, dar, în general, el se referă, la ținte aflate la distanță considerabilă de linia frontului.
„Mai bine lovești arcașul, decât să te aperi de săgeți” - o strategie deja folosită de Ucraina în războiul cu Rusia
Astfel, într-un ipotetic conflict, rachetele și dronele ar putea fi folosite nu doar pentru a lovi țintele militare rusești „tradiționale”, aflate la distanțe mari de linia frontului, precum aeroporturile sau bazele militare, ci și facilitățile industriale, infrastructura cirtică și bazele de aprovizionare, care s-ar putea afla la mii de kilometri distanță de frontiera NATO.
O astfel e abordare, definită prin expresia „mai bine lovești arcașul, decât să te aperi de săgeți”, a fost deja folosită de Ucraina în războiul cu Rusia. Ucrainenii au atacat, cu drone, dar și rachete noi, precum Flamingo, obiective militare și economice ale Rusiei aflate la distanțe mari de linia frontului, precum fabrici unde se produc combustibili pentru rachete, uzine unde se fabrică baterii pentru drone, rafinării de petrol, centre de date.
În același timp, Rusia a lansat un număr mult mai mare de astfel de atacuri asupra Ucrainei, combinând lovituri de precizie asupra țintelor strategice cu distrugerea pe scară largă a infrastructurii civile. Ucraina a rămas fără rachetele interceptoarele furnizate de Vest pentru a se proteja de astfel de atacuri, așa că se bazează tot mai mult pe „apărarea proactivă” prin lovituri în adâncime asupra Rusiei, a spus ambasadorul Ucrainei la NATO, Alyona Getmanciuk.
„Apărarea aeriană e ca un analgezic — poate ameliora simptomele — dar trebuie să țintești sursa durerii”, a spus Getmanciuk într-o conferință despre apărarea Ucrainei.
O lecție crucială pentru NATO din experiența Ucrainei este că „apărarea înseamnă și ripostă”, iar atacurile precise în adâncime sunt o parte esențială a acestui lucru, a spus generalul-maior polonez Ireneusz Nowak într-un interviu. „Cu siguranță am vrea să lovim baza industrială de apărare” în cazul unui conflict cu Rusia, a adăugat el. „Trebuie să tratăm lovitura precisă în adâncime ca pe un factor de descurajare”, a spus Nowak, menționând că dacă Ucraina ar fi avut asta la începutul războiului, luptele nu ar fi „rezultat într-un război de tranșee, așa cum am văzut în Primul Război Mondial”.