Cele 12 fructe și legume cu cele mai multe pesticide. Majoritatea substanțelor găsite sunt legate de apariția cancerului
Publicat acum 5 ore si 59 minute
Nicole Johnson este mamă de patru copii și are o experiență de 20 de ani în această călătorie a maternității. Pentru ea, a fi mamă a fost atât de solicitant, încât a simțit nevoia să găsească o modalitate prin care să-și păstreze timp doar pentru ea.
Cel mai prețios dar pe care și l-a oferit în toate aceste decenii aglomerate a fost timpul. Încă de când copiii erau mici, a avut grijă să-și rezerve o oră în fiecare seară, după ce toți mergeau la culcare, dedicată exclusiv ei. A realizat din primele zile ale maternității cât de ușor este să fie absorbită complet de lista nesfârșită de sarcini, potrivit unui articol publicat de Business Insider.
Maternitatea a solicitat-o profund, atât mental cât și fizic, iar găsirea unui moment pentru sine a devenit o prioritate.
Își amintește clar noaptea în care a știut că trebuie să facă o schimbare. După o zi întreagă de muncă ca manager de proiect într-o companie de organizare de evenimente, a gătit, a îmbăiat copiii, a împăturit rufele și s-a pregătit pentru ziua următoare. Seara a fost marcată de certuri și lacrimi — ale copiilor și ale ei. Lacrimile ei au curs în baia în care s-a refugiat pentru două minute de liniște. În timp ce încuia ușa, o voce mică s-a auzit din cealaltă parte: „Mama, am nevoie de tine.”
Când s-a dus la culcare, epuizată, se temea de ziua următoare și era furioasă în fiecare seară pentru că nu mai rămânea nimic nici pentru ea, nici pentru familia ei. Atunci a luat hotărârea să-și acorde prioritate. Această decizie i-a îmbunătățit starea de bine și i-a întărit relația cu copiii. Crezuse că a-și sacrifica nevoile o făcea o mamă bună, dar a descoperit contrariul.
Ora de la finalul zilei
Ora de la finalul zilei, atât de prețuită, s-a născut din frustrare și necesitate. A devenit o pauză zilnică în care putea pur și simplu să fie ea însăși înainte ca cerințele vieții să revină. Uneori citea, se uita la ceva sau stătea pur și simplu în liniște. În primii ani, această oră era adesea întreruptă de copii bolnavi sau de episoade de dentiție, dar a învățat să o protejeze și să se adapteze. A stat adesea prea târziu trează sau a renunțat la alte activități, dar a meritat.
Această oră a ajutat-o și continuă să o ajute să rămână echilibrată în toți acești ani ca mamă, soție și profesoară de educație specială. Este o constantă de care s-a agățat zilnic și forma ei cea mai importantă de îngrijire personală. Chiar și atunci când lucra cu normă întreagă, avea toți cei patru copii acasă și studia pentru masterul în educație, a continuat să-și respecte cu strictețe acest timp de o oră în fiecare seară. O face o mamă, o soție și o persoană mai bună. Îi păzește acea ultimă oră cu grijă.
Nu este singura care își face timp pentru ea însăși în fiecare zi. Are multe prietene mame care fac același lucru. Una folosește ora ca să-și pună viața în ordine, alta face exerciții fizice. Unele sunt matinale, așa că ora lor „magică” este dimineața. Și ele au descoperit că acest timp este o parte esențială a maternității.
Pe măsură ce copiii ei au crescut, i-a fost mai ușor să-și păstreze ora, însă nevoia pentru acest timp a rămas la fel de puternică ca în perioada în care copiii erau mici, mai ales într-un program încărcat cu antrenamente în fiecare seară a săptămânii.
Copiii au preluat „ora de aur”
Cu surprindere, a observat că dedicarea ei față de propria stare de bine s-a transmis mai departe, la următoarea generație de femei din familie. Fetele ei adolescente au acum propriile lor „ore de aur”. Le petrec citind cărți preferate sau urmărind seriale noi. După ce își fac temele și se pregătesc pentru ziua următoare, se așază și își oferă darul timpului și al grijii de sine. Îl prețuiesc și îl protejează, așa cum a făcut și ea.
Fiica ei, elevă în primul an de liceu, i-a cerut recent să o ajute cu ceva ce putea face și singură. Nicole i-a răspuns, iritată: „Poți să o faci și singură.” La care fiica i-a replicat: „Tu ai o oră în fiecare seară. Și eu am nevoie de una.” După o zi plină — școală, antrenamente și ore întregi de teme —, ziua ei fusese la fel de agitată ca a mamei. Nicole a înțeles și i-a dat dreptate: „Cred că da.” S-a bucurat să vadă că fiica ei își prioritizează bunăstarea. Dacă învăța lecția acum, nu avea să o descopere atât de târziu cum o făcuse ea.
În această cursă haotică și agitată în care trăim cu toții, să ne rezervăm timp pentru noi, chiar și doar 60 de minute, nu este doar un privilegiu, ci o necesitate. Ne face oameni mai buni și, spun ea, în cazul ei, un părinte mai bun.