Daniel Jackson are 20 de ani și se autointitulează cel mai tânăr președinte din lume. Țara sa însă nu este recunoscută internațional. Teritoriul Republicii Libere Verdis, pe care pretinde că o conduce, este disputat de Croația și Serbia. Noua „ocupație” nu i-a încântat deloc pe croați, care l-au deportat pe tânărul britanic-australian. Din exil, Daniel Jackson a povestit pentru CNN Travel de ce a înființat această țară și ce ambiții politice are în viitor.
Republica Liberă Verdis reclamă o bucată de pământ de 0,5 kilometri pătrați, de pe malul vestic al Dunării, între Croația și Serbia. În hărțile lumii această fâșie de teren poartă numele de Pocket 3 și este, conform dreptului internațional, o „terra nullius”, adică o arie de pământ care nu aparține nimănui. Este însă disputată: și Croația și Serbia spun că pământul le aparține. Daniel Jackson spune însă că pământul e al verdisienilor.
Ce este „terra nullius” și legea celui mai puternic
În timp ce aproape fiecare colț al planetei este revendicat de câte un stat, mai există câteva mici porțiuni de pământ care nu aparțin oficial nimănui – așa-numitele terra nullius, „pământ al nimănui”, în dreptul internațional. Exemple de „terra nullius” sunt extrem de rare. Două însă ies în evidență.
Bir Tawil este o parcelă de deșert pustie de la granița dintre Egipt și Sudan. Cele două țări au hărți contradictorii privind granițele, însă pentru că cele două se suprapun pe alocuri, Bir Tawil ar putea aparține oricărei țări care renunță la revendicările asupra unei zone mai mari și cu mai mult potențial economic. Fiecare țară insistă că Bir Tawil îi aparține.
Unde unii văd potențial de conflict, alții văd oportunitate de dezvoltare. Este și cazul americanului Jeremiah Heaton care în 2014 a fondat „Regatul Sudanului de Nord” în Bir Tawil din dorința de a-și face fiica „o prințesă adevărată”. Regatul rămâne nerecunoscut și în prezent.
Alți astfel de micronaționaliști s-au uitat la teritoriile nerevendicate din Europa. La granița dintre Croația și Serbia o dispută veche privind drepturile teritoriale de-a lungul Dunării a dus la crearea a cel puțin patru „terra nullius”. Din 1947 încoace, ambele țări revendică granițe diferite de-a lungul Dunării.
Cum este și cazul Bir Tawil, aceste fâșii de pământ vor merge la oricare țară pierde disputa teritorială mai mare. Practic însă, asta înseamnă că nici Croația, nici Serbia nu le revendică, deși oficialii celor două țări spun că asta nu înseamnă că au uitat de ele.
Pământul considerat „terra nullius” poate fi revendicat prin ocupație sub legea internațională.
„Abilitatea de a revendica un teritoriu este o chestiune care ține de putere, iar puterea derivă fie din lege, fie din legea celui mai puternic, sau o combinație a celor două concepte”, explică Noam Leshem, profesor asociat de geografie politică și culturală de la Universitatea Durham. o
În 2015, politicianul ceh Vit Jedlička a revendicat o suprafață de șapte kilometri pătrați din zona disputată a Dunării, numită Gornja Siga, proclamând-o drept „Republica Liberă Liberland”. Viziunea sa micronațională este una profund libertariană, iar el afirmă că ambiția sa este de a declanșa „o revoluție globală”.
Terenul este acum inaccesibil publicului, fiind împrejmuit de autoritățile croate.
Deși ideea de „terra nullius” poate inspira astfel de fantezii ale frontierelor, este important de reținut că aceste așa-numite „ținuturi ale nimănui” au istorii lungi și complexe și sunt „mai mult decât simple curiozități geografice”, spune James Riding, lector universitar de geografie culturală la Universitatea Newcastle din Marea Britanie, care a co-scris un studiu academic despre experimentul politic al lui Jedlička.
Tentativele de a le revendica „pot avea și, de multe ori, chiar au motivații politice sau ignoră complet istoria culturală a peisajelor asupra cărora se fac revendicări”, adaugă el.
„Republica Liberă Verdis” și tânărul ei președinte
Inspirat de exemplul politicianul ceh Vit Jedlička, tânărul de 20 de ani Daniel Jackson s-a gândit să experimenteze și el cu suveranitatea și statalitatea, deși misiunea lui este una foarte diferită de cea a lui Jedlička, notează CNN.
Jackson are cetățenie dublă britanică și australiană, iar la 20 de ani este cel mai tânăr președinte al lumii. Microstatul pe care îl revendică are 500 de metri pătrați, un pic mai mare ca Vaticanul, și în afară de pădure și o plajă acoperită de arbuști nu există altceva.
Jackson spune însă că țara pe care o conduce are 400 de cetățeni. Își spun verdisieni și cred că țara lor poate deveni o națiune-stat suverană recunoscută internațional.
Însă la doar câteva zile după ce o mână de verdisieni au înfipt steagul în pământul revendicat, în 2023, Jackson spune că a trecut prin prima lui criză națională când poliția Croației a descins pe Pocket 3 și l-a deportat.
Ministerul de Externe al Croației a declarat pentru CNN că ocuparea terenului de către Jackson — precum și proiectul Liberland — sunt considerate „acțiuni provocatoare, fărăstat niciun temei legal”. Instituția a precizat că își îndeplinește obligațiile de a proteja frontiera externă a țării, precum și pe cea a spațiului Schengen, din care face parte Croația. De asemenea, ministerul a respins ferm conceptul de „terra nullius”.
Deși granițele de-a lungul Dunării sunt disputate, ministerul a subliniat că atât Croația, cât și Serbia „împărtășesc înțelegerea și respectul pentru un principiu fundamental al dreptului internațional: faptul că o delimitare aflată în așteptare nu transformă niciun teritoriu într-un terra nullius (‘ținut al nimănui’) deschis ocupării de către o terță parte.”
Cum se construiește o țară
Jackson însă nu s-a lăsat înfrânt de exilarea lui. „Iubesc ceea ce fac”, a declarat tânărul pentru CNN Travel, din exil, în Regatul Unit. „Am mai puțină experiență ca alți președinți, dar sunt la vârsta la care învăț repede. Vreau să fiu un deschizător de drumuri pentru ca generația mea să devină mai implicată în politica mondială”, adaugă el.
Tânărul nu a devenit președinte fără se documenteze în prealabil. Înainte de a revendica teritoriul, Daniel Jackson și echipa sa au cercetat arhive locale și hărți istorice din ambele părți ale graniței disputate dintre Croația și Serbia. Au concluzionat că zona nu fusese locuită niciodată.
În 2019, Jackson a fost ales de cetățeni țării președinte al autoproclamatei Republici Libere Verdis, a fost format un guvern, au fost desemnați miniștri (inclusiv de Externe, Infrastructură și Apărare) și ambasadori, s-a creat un drapel, o stemă, pașapoarte și „legi de bază” – fără recunoaștere internațională.
Jackson spune că Verdis a fost creat pentru a testa noi forme de guvernare și pentru a fi un „spațiu neutru” unde liderii lumii își pot tranșa disputele. Tânărul vrea să transforme Verdis într-un „hub umanitar”.
„Oamenii au colaborat pentru un demers unic, ca să fie auziți. Crearea unei țări noi oferă oportunități de a testa noi forme de guvernământ și sisteme electorale. Vrem să fim o zonă neutră, unde liderii lumii se pot întâlni pentru a discuta despre disputele lor”, explică Jackson.
Între iulie și septembrie 2023, Verdis a livrat ajutoare umanitare Ucrainei sub egida „Crucea Roșie Verdis”, o mișcare independentă care nu este afiliată organizației Crucea Roșie Internațională.
Deși nu are legături directe cu regiunea, Jackson a colaborat cu localnici croați și sârbi (căpitani, ghizi, juriști). Aproximativ 65% dintre „cetățenii Verdis” sunt croați și sârbi. De altfel, aplicațiile pentru cetățenie sunt aprobate mai rapid pentru cei care pot demonstra că au origini în zonă.
Scopul proiectului, spune el, este reconcilierea dintre Croația și Serbia, două țări care au fost în conflict în anii ’90.
„Croații și sârbii au avut milioane de șanse pentru reconciliere. Războiul din anii 90 nu este singurul dintre cele două țări. Croații și sârbii, pentru mare parte din istoria lor, s-au luptat din cauza istoriei lor. Verdis nu are istorie. Este o pagină albă, unde lucrurile pot fi făcute corect încă din prima zi”, explică Domagoj Budetić, ministrul de Externe al Verdis.
Jackson afirmă că Verdis îndeplinește trei dintre cele patru criterii ale unui stat suveran, conform Convenției de la Montevideo: are guvern, teritoriu definit și capacitate diplomatică — îi lipsește doar populația permanentă. Este hotărât să obțină recunoaștere internațională pentru Verdis.
„Mulți oameni au fondat micronațiuni ca să facă o declarație de forță. Noi încercăm să construim un stat. Ne referim la noi ca la o țară sau un stat suveran din motive politice. Pentru noi este o diferență uriașă între cineva care își revendică curtea din spatele casei și noi care revendicăm acest terra nullius”, spune Jackson.
În 2023, cetățenii Verdis au organizat mai multe expediții pe teren, au cartografiat zona și au ridicat un drapel oficial în octombrie, marcând „faza de așezare”. A doua zi, poliția croată a intervenit, a distrus tabăra și i-a arestat pe „coloniști”, inclusiv pe Jackson. De atunci, guvernul Verdis se află „în exil”.
Jackson susține că nu renunță la proiect și că „guvernează din exil”, încercând să mențină simbolic prezența Verdis prin arborarea steagului pe malul Dunării.
„Am reușit ocazional să strecurăm steaguri pe teritoriul Verdis atunci când nivelul râului a fost suficient de ridicat, ca semn că rămânem angajați,” spune Jackson. „Continuăm să guvernăm din exil. Ne vom strădui constant să ne întoarcem pe teren și să fim pregătiți să revenim.”
În prezent, Verdis ar avea 400 de cetățeni și 900 de e-rezidenți, iar Jackson spune că va continua să lupte pentru recunoaștere internațională și „relații pozitive cu Croația în viitor”.
„Cred că mai devreme sau mai târziu ne vom întoarce pe acest pământ și Croația va fi nevoită să respecte legea internațională, inclusiv integritatea teritorială a Verdisului. Nu ne vom da bătuți niciodată. Sperăm să avem relații pozitive cu Croația în viitor. Vrem să lucrăm cu ei”, a spus „președintele” Republici Libere Verdis.
De ce Republica Liberă Verdis are șanse minime să devină un stat
Experții universitari intervievați de CNN spun că șansele de succes sunt minime, dar fenomenul reflectă criza de încredere în structurile politice tradiționale și dorința tinerilor de a experimenta noi forme de suveranitate.
Noam Leshem, profesor la Universitatea Durham, spune că revendicarea lui Jackson asupra teritoriului este, în cele din urmă, puțin probabil să aibă succes, mai ales în fața desfășurării poliției croate. „Cred că este un exemplu clasic de ‘cel mai puternic are dreptate’,” afirmă el.
„La un nivel politic complet pragmatic, aș spune că acest tânăr de 20 de ani se confruntă cu obstacole semnificative pe care, știți, națiuni formate din milioane de oameni, precum kurzii sau palestinienii, încă nu le-au putut depăși,” spune Leshem. „Totuși, asta nu înseamnă că nu ar trebui să-l luăm în serios pe el și pe alții ca el.”
Este important să luăm în considerare ce îi determină pe oameni să caute acest fel de „fantezie suverană,” adaugă Leshem, și ce îi inspiră pe alții să îi urmeze. „Începe să explice criza pe care mulți oameni din întreaga lume o resimt, sentimentul că propria lor capacitate de a-și modela viitorul în cadrul structurilor politice existente este tot mai redusă.”
James Riding, lector senior la Universitatea Newcastle, notează că proiectul rezonează în mod special în Balcani. „Au avut loc recente proteste masive în Serbia, și există un sentiment de stagnare după decenii de inerție politică.” Susținerea unei viziuni precum Verdis, spune el, poate fi „o modalitate de a te imagina ieșind din țara în care te afli.”