Constelațiile de sateliți privați, cum este Starlink al SpaceX, nu doar luminează cerul nopții, ci emit și radiații invizibile care amenință viitorul astronomiei radio.
Cercetătorii avertizează că, dacă fenomenul nu este controlat, ne putem apropia de un punct fără întoarcere, în care telescoapele de pe Pământ nu vor mai putea detecta semnalele fine din adâncurile Universului, scrie Live Science.
„Asta ar însemna, practic, că astronomia radio de la sol nu ar mai fi posibilă deloc”, a spus Benjamin Winkel, astronom radio la Institutul Max Planck din Germania. „Se va ajunge, în cele din urmă, într-un punct în care nu va mai merita să operezi un telescop [radio] deloc.”
Problema este cauzată de radiațiile electromagnetice neintenționate (UEMR), adică unde radio care scapă involuntar din sateliți. Pe măsură ce numărul acestor sateliți a crescut, interferențele au devenit tot mai puternice.
„Aceasta nu era o problemă înainte, când numărul sateliților era redus”, a explicat Federico Di Vruno, astronom la SKAO și co-director al Centrului pentru Protecția Cerului Întunecat de la Uniunea Astronomică Internațională.
„Dar acum situația s-a schimbat”, adaugă el.
Măsurători realizate cu rețeaua LOFAR au arătat că sateliții Starlink de generația a doua emit de peste 30 de ori mai multă UEMR decât cei din generația anterioară.
„Nu ne-a surprins că am detectat ceva, dar nu ne-am așteptat ca nivelul să fie atât de ridicat”, a spus Winkel.
Și Starlink nu este singurul. În competiție au intrat deja Amazon (Project Kuiper), Eutelsat-OneWeb, Uniunea Europeană (IRIS²), China (Qianfan) și alții. Pe măsură ce numărul sateliților continuă să crească, mai multe frecvențe devin imposibil de folosit pentru observații cosmice.
„Unele benzi radio ar putea fi complet pierdute. Și dacă anumite tipuri de cercetare nu vor mai fi posibile, asta înseamnă că, practic, închidem ‘ferestrele’ prin care putem observa universul”, avertizează Di Vruno.
În prezent sunt peste 11.700 de sateliți activi pe orbită, peste 60% fiind Starlink. Proiecțiile vorbesc despre posibilitatea de a ajunge la 100.000 de sateliți privați până în 2050.
Problema este cu atât mai gravă pentru studiile pe termen lung, care colectează date continuu timp de luni sau ani. „Chiar și cele mai mici semnale de interferență pot avea un impact statistic asupra rezultatelor”, a spus Winkel. „Iar poate că astronomul care analizează datele nici nu realizează acest lucru.”
Există câteva soluții tehnice. Unele companii analizează tehnologii care opresc semnalul temporar când satelitul trece peste zone de observație, iar astronomii încearcă să curețe datele de semnalele parazite. Însă aceste soluții sunt scumpe și complicate.
„Cu cât există mai multă interferență, cu atât crește cantitatea de date pe care trebuie să o elimini sau efortul pe care trebuie să-l depui pentru a curăța datele”, a mai spus Winkel.
Pe lângă soluțiile tehnice, specialiștii cer și reglementări clare.
„Am fi, desigur, mai liniștiți dacă ar exista o reglementare corespunzătoare”, afirmă Winkel.
Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU) protejează deja unele frecvențe pentru astronomi, dar doar împotriva poluării radio de la sol. Sateliții privați nu intră, deocamdată, sub incidența acestor reguli.
„Acestea au fost stabilite într-o altă epocă și, probabil, sunt prea înguste pentru astronomia radio modernă”, a declarat Fionagh Thomson, cercetător în etica spațială la Durham University.
Uniunea Astronomică Internațională speră să obțină reguli mai stricte până la finalul deceniului, la Conferința Mondială de Radiocomunicații din 2027. Dar chiar și atunci, succesul depinde de respectarea lor.
„Există presupunerea că, odată impuse, legile vor rezolva problemele complexe. Dar nu toate soluțiile viabile implică neapărat adoptarea unor reglementări obligatorii”, a avertizat Thomson.