Cel mai tânăr jucător de șah din lume e la grădiniță. Are doar 3 ani și deja are un rating uriaș
Publicat acum 7 ore si 20 minute
Arheologii din Peru au descoperit noi dovezi care arată cum cea mai veche civilizație cunoscută din Americi a reușit să se adapteze și să supraviețuiască unei catastrofe climatice majore, fără violență.
O echipă condusă de celebra arheoloagă peruană Ruth Shady, în vârstă de 78 de ani, a concluzionat că, în urmă cu aproximativ 4.200 de ani, o secetă severă i-a forțat pe locuitorii vechiului oraș Caral să își părăsească așezarea și să se mute în apropiere. În noile așezări, aceștia au lăsat în urmă frize misterioase care înfățișează victime ale foametei și conțin mesaje adresate generațiilor viitoare, a explicat Shady, citată de The Guardian.
„Au vrut ca oamenii să nu uite niciodată cât de grav a fost schimbarea climatică și criza pe care a provocat-o în societatea Caral. Au lăsat aceste dovezi pentru ca nimeni să nu uite cauza dezastrului”, a spus arheoloaga, aflată într-unul dintre templele piramidale pe care le studiază.
Una dintre noile așezări a fost Vichama, aflată la vest, pe coasta aridă a Pacificului, unde locuitorii au supraviețuit pescuind și cultivând pământul în valea râului Huaura.
Cealaltă, Peñico, situată la circa 16 kilometri est de Caral, în valea aceluiași râu Supe, datează din aceeași perioadă, între anii 1800 și 1500 î.Hr. - aproximativ în același timp în care în Orientul Mijlociu și Asia se dezvoltau primele mari civilizații.
Potrivit arheologilor, locuitorii din Caral au dus cu ei tehnicile lor arhitecturale sofisticate - piramidele-templu și piețele circulare adâncite - în noile orașe, unde au adăugat și imagini noi, menite să spună povestea supraviețuirii lor.
La Vichama, pe pereții unui templu ridicat pe o platformă în deșert, a fost descoperit un relief tridimensional spectaculos. Acesta înfățișează trupuri emaciate, cu coaste proeminente și burți scufundate; deasupra, pe un alt perete, apar femei însărcinate, dansatori ritualici și două pești mari.
Pe peretele superior este reprezentat un chip de broască râioasă, cu mâini umane, lovit în cap de un fulger.
„După moarte și foame, apare broasca, ieșind din pământ, lovită de fulger - un semn al venirii ploii”, a explicat Shady.
Seceta care a devastat Caral ar putea fi parte din așa-numitul eveniment climatic de acum 4.200 de ani („4.2 ka”), o megasecetă globală despre care arheologii cred că a dus la abandonarea marilor orașe din Mesopotamia, Valea Indusului și din alte regiuni ale lumii.
La Peñico, cercetătorii au descoperit până la 18 structuri, inclusiv complexe rezidențiale, care reproduc fidel stilul arhitectural din Caral - fondat cu 800 de ani mai devreme.
„Ceea ce ne atrage atenția este organizarea urbană și designul clădirilor. Pentru acea perioadă, ele indică o structură politică și ideologică clară și, foarte important, lipsa oricăror dovezi de violență”, a spus Mauro Ordoñez, arheologul-șef al sitului Peñico.
Peñico pare să fi fost un nod strategic între coastă, Cordiliera Andină și Amazon. Arheologii au găsit schelete de maimuțe și ara, aduse probabil din junglă, precum și ceramică ce le reprezintă. Animalele colorate ar fi putut fi folosite de șamani sau lideri în ceremonii, ca simboluri ale statutului social.
Figurinele din lut nears înfățișează bărbați și femei de rang înalt, cu fețele pictate în roșu și coafuri elaborate - un indiciu al egalității de gen. Cochiliile marine provenite de pe coasta tropicală a Ecuadorului arată existența unor legături comerciale constante cu populațiile din nord, sud, est și vest.
Resturile alimentare descoperite includ oase de pește oceanic, bumbac, fructe și legume precum cartof dulce, avocado, porumb, dovleac și ardei iute. Comerțul pare să fi prosperat în piețe în aer liber - la fel ca în Peru de azi, spune Ordoñez.
Pe pereții pieței centrale au fost descoperite reliefuri cu scoici pututu - trompete confecționate din scoici, folosite și astăzi în ceremoniile andine. „Erau simboluri ale autorității și continuă să reprezinte identitatea și rezistența andină”, a adăugat el.
Descoperirea inițială a lui Ruth Shady, care a scos la lumină Caralul și cele 32 de clădiri monumentale ale sale, a rescris istoria. Ea a demonstrat că și pe continentul american a existat o civilizație contemporană cu cele din Mesopotamia, Egipt, India și China.
Noile dovezi arată acum că, în fața unei crize climatice, civilizația Caral nu a dispărut, ci s-a adaptat și a continuat să existe. Cu mii de ani înaintea incașilor, mayașilor și aztecilor, acești oameni aveau un sistem de comerț complex, o societate egalitară și, aparent, o viață pașnică.
Ruth Shady crede că peruvienii de azi pot învăța mult de la strămoșii lor despre „cum să trăim în armonie cu natura”.
Tatiana Abad, arheoloaga-șefă de la Vichama, spune că moștenirea cuceririi spaniole a umbrit multă vreme aceste civilizații:
„Spaniolii au considerat că aici nu a existat o civilizație, că era o societate primitivă. Dar cercetările recente arată că nici scrierea, nici roata nu erau indispensabile pentru a construi o societate complexă”.
La Vichama, noile descoperiri confirmă acest lucru. Un alt friză arată șerpi - simbol al apei - încolăciți în jurul chipurilor morților. Sub ei, o ființă zâmbitoare, jumătate caracatiță, jumătate personaj de joc video, pare să anunțe speranța.
Potrivit lui Shady, această imagine antropomorfă reprezintă „sămânța vieții”, promisiunea recoltelor viitoare, sfârșitul foametei și triumful vieții după o criză climatică.