Solstițiul de vară din 2026 va avea loc duminică, 21 iunie, la ora 11:24, ora României. Acesta este momentul care marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică.
În jurul acestei date, Soarele ajunge la longitudinea astronomică de 90 de grade. Practic, este momentul în care ziua are cea mai mare durată din an, iar noaptea este cea mai scurtă.
De ce apare solstițiul de vară
Fenomenul este legat de mișcarea Pământului în jurul Soarelui și de înclinarea axei sale. Pământul se rotește zilnic în jurul propriei axe și, în același timp, se deplasează anual în jurul Soarelui, explică Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Axa Pământului nu este dreaptă față de planul orbitei, ci este înclinată. Din acest motiv, cele două emisfere ale planetei primesc lumină și căldură în mod diferit de-a lungul anului. Așa apar anotimpurile, dar și diferențele dintre durata zilelor și a nopților.
La solstițiul de vară, Soarele se află la cea mai mare distanță unghiulară spre nord față de ecuator. Pentru un observator de pe Pământ, acest lucru înseamnă că Soarele urcă foarte sus pe cer și luminează mai mult timp emisfera nordică.
În România, la latitudinea medie a țării, durata zilei ajunge la aproximativ 15 ore și 32 de minute, iar noaptea are doar aproximativ 8 ore și 28 de minute.
Tot din acest motiv, amurgul are una dintre cele mai lungi durate din an. În regiunile nordice, aflate la latitudini mai mari, lumina de seară se prelungește foarte mult, iar locuitorii pot vedea așa-numitele „nopți albe”.
De ce se numește solstițiu
Cuvântul „solstițiu” vine dintr-o expresie care înseamnă, simplificat, „Soarele stă”. Denumirea se referă la faptul că, în jurul acestei date, mișcarea aparentă a Soarelui pe cer pare să încetinească înainte de a-și schimba direcția.
După solstițiul de vară, zilele încep să scadă treptat, iar nopțile devin tot mai lungi. Această schimbare continuă timp de aproximativ șase luni, până la solstițiul de iarnă, din jurul datei de 21 decembrie.
În emisfera sudică, fenomenul se petrece invers. Acolo, în jurul datei de 21 iunie, are loc solstițiul de iarnă.
Solstițiul de vară a fost observat și studiat încă din Antichitate. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cel al învățatului grec Eratostene. În jurul anului 250 î.Hr., acesta a folosit poziția Soarelui la solstițiul de vară pentru a calcula lungimea meridianului terestru. El a comparat felul în care se vedea Soarele în două orașe egiptene, Siena și Alexandria, și, cunoscând distanța dintre ele, a reușit să estimeze dimensiunea Pământului cu o precizie remarcabilă pentru acea vreme.
Aceasta este considerată una dintre primele măsurători geodezice cunoscute din istorie.