Intervențiile oamenilor în ecosistemele naturale produc adesea efecte pe care cercetătorii le înțeleg abia după zeci de ani. Un exemplu este cel al arborilor australieni Melaleuca quinquenervia, plantați în urmă cu mai bine de un secol în sudul statului Florida pentru a ajuta la drenarea mlaștinilor. Astăzi, acești copaci au devenit una dintre cele mai agresive specii invazive din regiune.
Potrivit unui studiu publicat în revista Castanea, arborii de melaleuca ocupă în prezent aproape 500.000 de acri (aproximativ 202.000 de hectare), transformând vaste întinderi de mlaștini naturale într-o pădure densă care modifică profund funcționarea ecosistemului, transmite Times of India.
Ce este Melaleuca quinquenervia
Melaleuca quinquenervia este un arbore veșnic verde originar din estul Australiei, Papua Noua Guinee și Noua Caledonie, cunoscut și sub denumirea de Niaouli sau „arborele cu scoarță de hârtie” (n.r. paperbark tree).
Face parte din familia Myrtaceae, aceeași familie din care provin eucalipții și arborii de ceai. Numele de „arbore cu scoarță de hârtie” vine de la stratul gros, albicios și exfoliant al scoarței, care se desprinde în foi subțiri asemănătoare hârtiei.
În mediul său natural, acest copac este adaptat zonelor umede, mlaștinilor și terenurilor inundate sezonier. Are o capacitate remarcabilă de adaptare, un sistem radicular puternic și produce cantități uriașe de semințe foarte mici, care pot fi răspândite cu ușurință de vânt.
Aceste caracteristici, care îl ajută să supraviețuiască în ecosistemele australiene, au contribuit la transformarea sa într-o specie invazivă în regiunile unde a fost introdus în afara arealului său natural.
Au fost aduși din Australia pentru a drena mlaștinile
La începutul secolului al XX-lea, vastele zone umede din sudul Floridei erau considerate un obstacol în calea dezvoltării agriculturii și a orașelor. În încercarea de a găsi o soluție naturală pentru drenarea terenurilor, autoritățile au ales un arbore originar din Australia, cunoscut pentru capacitatea sa de a prospera în soluri mlăștinoase.
Primele exemplare au fost importate la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă plantările din 1906 au fost cele care au permis speciei să se răspândească la scară largă.
Cercetătorii au analizat documente publice și arhive private pentru a reconstrui istoria invaziei biologice și au descoperit că mediul din sudul Floridei semăna foarte mult cu habitatul natural al copacului din Australia: un climat umed și terenuri inundate sezonier.
Fără prădători naturali, copacul s-a răspândit rapid
În primii ani, extinderea speciei a fost relativ lentă. Însă, odată ce arborii s-au adaptat, răspândirea lor s-a accelerat.
Unul dintre principalele motive este că, în Florida, melaleuca nu are insectele și bolile care îi limitează dezvoltarea în Australia. Fără acești factori naturali de control, copacii au colonizat rapid zonele deschise, formând păduri compacte care au eliminat vegetația locală.
Cele mai afectate au fost mlaștinile dominate de iarba sawgrass, planta caracteristică ecosistemului Everglades.
Schimbă cursul apei și favorizează incendiile
Autorii studiului spun că cea mai gravă consecință nu este doar înlocuirea vegetației native, ci schimbarea modului în care funcționează întregul ecosistem.
Spre deosebire de vegetația locală, arborii de melaleuca consumă cantități mari de apă. Sistemul lor radicular extins modifică circulația naturală a apei în zonele umede și poate contribui la uscarea habitatelor acvatice esențiale.
În plus, scoarța lor groasă, exfoliată și asemănătoare hârtiei este extrem de inflamabilă. Din acest motiv, incendiile din pădurile de melaleuca sunt mult mai intense decât focurile de suprafață cu care ecosistemul Everglades este adaptat să conviețuiască.
O specie foarte greu de eliminat
Specialiștii avertizează că eliminarea arborilor este extrem de dificilă. Orice perturbare – fie că este provocată de îngheț, de tăiere sau chiar de un incendiu puternic – determină capsulele aflate în coroana copacilor să elibereze mii de semințe foarte mici, care sunt purtate de vânt și colonizează rapid alte zone.
Din acest motiv, recuperarea terenurilor invadate necesită intervenții complexe și coordonate, care combină tratamente țintite cu metode de control biologic.
Cazul melaleuca ilustrează modul în care o intervenție făcută cu intenții aparent benefice poate produce efecte ecologice greu de anticipat și aproape imposibil de inversat după mai multe decenii.
Cercetătorii consideră că această invazie biologică reprezintă unul dintre cele mai elocvente exemple despre cât de profund poate fi modificat echilibrul unui ecosistem atunci când este introdusă o specie dintr-un alt continent.