Un aisberg uriaș a fost transportat din Alaska în Iowa pentru un experiment inedit. Cum voia Arabia Saudită să aducă apă din Antarctica

În 1977, un aisberg uriaș era expus într-o cameră frigorifică la Universitatea de Stat din Iowa. La momentul respectiv, blocul de gheață fusese adus din Alaska cu elicopterul, avionul și camionul frigorific pentru a demonstra că aisbergurile ar putea deveni, într-o zi, o sursă de apă potabilă pentru țările afectate de secetă.

Tot atunci a avut loc și Prima Conferință Internațională privind Utilizarea Aisbergurilor, desfășurată între 2 și 6 octombrie 1977, la Universitatea de Stat din Iowa, scrie Times of India.

La eveniment au participat aproximativ 200 de specialiști din 18 țări, printre care glaciologi, ingineri, biologi marini și reprezentanți ai autorităților, care au analizat dacă aisbergurile din Antarctica ar putea fi remorcate pe oceane și transformate într-o sursă de apă dulce.

Inițiativa a fost susținută de prințul Mohammed Al-Faisal, care la acea vreme supraveghea programul de desalinizare al Arabiei Saudite. Deși desalinizarea asigura deja apă dulce regatului, prințul o considera o abordare costisitoare, care necesita investiții substanțiale în infrastructură și un consum continuu de energie. 

Studii pe un aisberg de aproximativ 1.130 de kilograme 

Pentru ca participanții să poată studia gheața adevărată, organizatorii au adus un aisberg de aproximativ 1.130 de kilograme din lacul Portage, din Alaska. 

Blocul de gheață a fost izolat cu materiale speciale și gheață carbonică, apoi transportat cu elicopterul, încărcat într-un avion și, în cele din urmă, dus cu un camion frigorific până în Iowa.

Toată operațiunea a costat aproximativ 8.500 de dolari, astfel că presa a scris ulterior că aisbergul a fost „cel mai scump cub de gheață din lume”.

Pe tot parcursul conferinței, aisbergul a fost păstrat într-o cameră frigorifică, iar participanții i-au putut analiza structura, în timp ce dezbăteau metode prin care blocuri de gheață mult mai mari, desprinse din Antarctica, ar putea fi remorcate mii de kilometri și transformate în apă potabilă.

Ca să poată ilustra conceptul, organizatorii au expus și sculpturi din gheață care reprezentau remorchere care tractau aisberguri.

Organizatorii au adunat, de asemenea, fotografii, filme și modele matematice menite să construiască un număr mai mare de dovezi privind fezabilitatea utilizării asibergurilor.

Cu toate că proiectul nu a fost pus niciodată în practică, conferința a rămas unul dintre cele mai neobișnuite experimente dedicate găsirii unor soluții pentru criza globală a apei.

De altfel, de-a lungul timpului, au mai existat propuneri pentru remorcarea aisbergurilor la scară largă, în special în discuțiile despre aprovizionarea cu apă dulce a regiunilor de coastă aride.