Imagini hilare cu Emmanuel Macron alergând în China, către o baie de mulțime. Chinezii s-au înghesuit să facă poze cu el
Publicat acum 1 ora si 1 minut
În 1988, pe străzile aglomerate din Kampala, Uganda, un adolescent de 15 ani urmărea un bărbat necunoscut prin piața centrală. Peter Mutabazi, un copil al străzii de cinci ani deja, trăia din furturi și cerșit, convins că viitorul lui nu putea fi altul decât supraviețuirea de pe o zi pe alta.
Însă întâlnirea cu acel om – un străin care, spre surprinderea lui, i-a pus o întrebare simplă – i-a schimbat pentru totdeauna cursul vieții, scrie CNN.
„Garbage Boy”, copilul invizibil al străzii
Peter fugise de acasă la doar 10 ani, după ani întregi de abuz fizic și verbal din partea tatălui său, care îi spunea deseori: „Îmi doresc să nu te fi născut, ca să nu fiu nevoit să te hrănesc.”
Ajuns la Kampala, și-a găsit adăpost lângă o groapă de gunoi, unde mirosul și mizeria îl urmăreau permanent. Își spunea singur „Garbage Boy” și dormea cu teamă, uneori rămânând treaz zile la rând ca să nu cadă victimă violenței adulților. Prietenii lui de pe stradă dispăreau, erau bătuți sau chiar uciși. În lumea aceea, bunătatea părea mai periculoasă decât răutatea.
Întrebarea care i-a dat un nume
Într-o seară, în timp ce încerca să-l abordeze pe un bărbat elegant din piață, necunoscutul s-a întors brusc și l-a întrebat: „Cum te cheamă?”
Pentru Peter, întrebarea a fost șocantă. Niciun adult nu-i ceruse vreodată numele. Își construise o identitate anonimă tocmai pentru a nu fi rănit. Dar a ales să răspundă: „Peter”.
Bărbatul i-a dat câteva banane din sacoșă. Îl chema Jacques Masiko, și urma să devină omul care i-a schimbat soarta.
De la banane, la școală și familie
Masiko a început să-l caute pe Peter în piață, aducându-i mâncare și, treptat, punând întrebări și mai îndrăznețe: „Ai vrea să mergi la școală? Ai vrea să vii la cină cu familia mea? Ai vrea să vii cu noi la biserică?”
Deși speriat de schimbare, Peter a acceptat. Masiko, director în Uganda al organizației Compassion International, l-a înscris la școală, l-a primit în familia sa și i-a oferit pentru prima dată sentimentul de apartenență: un loc la masa de seară.
„Faptul că ei au pus un scaun în plus pentru mine la masa lor a însemnat: sunt destul de bun ca să stau alături de toți ceilalți,” își amintește Mutabazi.
Drumul spre America
Cu sprijinul lui Masiko, Peter a terminat studiile în Uganda, apoi a obținut o bursă în Marea Britanie și ulterior s-a mutat în SUA, unde a studiat teologia și managementul situațiilor de criză.
Astăzi, la 52 de ani, trăiește în Charlotte, Carolina de Nord, într-o casă spațioasă, împreună cu trei copii adoptați și alți zeci aflați în plasament temporar. Este considerat cel mai cunoscut tată adoptiv din SUA, crescând nu mai puțin de 47 de copii. Acesta are, de asemenea, peste 870.000 de urmăritori pe Instagram.
”Cea mai mare investiție este în oameni”
Masiko, acum în vârstă de 77 de ani, continuă să trăiască în Uganda. A fost diagnosticat recent cu cancer de prostată, iar sute dintre tinerii pe care i-a sprijinit de-a lungul vieții – acum medici, avocați sau ingineri – s-au mobilizat pentru a-i plăti tratamentul.
Întrebat de ce l-a ajutat pe Peter, răspunsul lui este simplu: „Credința mea în Hristos m-a împins să-l iubesc. Am văzut în el un potențial uriaș. Cea mai mare investiție pe care o poți face nu este în bani, ci în oameni.”
Din copilul invizibil, un model pentru alții
Peter Mutabazi a publicat două cărți și este invitat constant în presa americană pentru a vorbi despre plasamentul familial. Fotografiile cu el, un imigrant african, jucându-se cu copii albi adoptați, oferă o imagine puternică într-o Americă încă divizată rasial.
„Toată viața mi-a fost frică să nu devin ca tatăl meu. Și am devenit – dar nu ca el, ci ca omul pe care îl numesc acum ‘tată’,” mărturisește Mutabazi.