Un cuplu din New Orleans a descoperit în curtea casei piatra unui mormânt roman vechi de aproape 2.000 de ani

O descoperire uimitoare a avut loc în New Orleans, unde un cuplu care își curăța curtea a dat peste un artefact vechi de aproape două milenii: o piatră funerară romană dedicată unui marinar. Descoperirea a declanșat o investigație amplă pentru a afla cum a ajuns relicva acolo și un proces oficial de repatriere a obiectului către Italia, notează The Guardian.

Totul a început când Daniella Santoro, antropolog la Universitatea Tulane, și soțul ei, Aaron Lorenz, au descoperit piatra în timpul unor lucrări de curățare.

După ce au observat o inscripție în latină pe suprafața de marmură, Santoro a cerut ajutorul arheologului D. Ryan Gray de la Universitatea din New Orleans și al colegei sale, Susann Lusnia, profesor asociat de studii clasice la Tulane.

Gray a trimis fotografii ale pietrei către Harald Stadler, profesor la Universitatea din Innsbruck, care le-a transmis fratelui său, profesor de latină.

Cei doi experți au ajuns, independent unul de altul, la aceeași concluzie: piatra funerară îi aparținea unui marinar roman din secolul al II-lea, pe nume Sextus Congenius Verus.

Mai mult, descrierea se potrivea perfect cu cea a unei pietre declarate dispărute din muzeul orașului Civitavecchia, Italia – locul unde fusese descoperită inițial.

De la New Orleans la Roma: drumul înapoi al unei pietre antice

Lusnia a contactat imediat Muzeul din Civitavecchia, iar echipa lui Santoro a predat artefactul echipei FBI specializate în infracțiuni de artă, pentru a facilita procesul de repatriere.

Grupul, pe care Santoro l-a numit cu umor „team tombstone” („echipa mormânt”), a încercat să descopere cum a ajuns piatra în New Orleans.

Cercetările lor sugerează că mormântul lui Congenius Verus ar fi putut fi adus în SUA în secolul XX, probabil după cel de-Al Doilea Război Mondial, când militarii americani au fost staționați în Italia.

Ipoteze și piste abandonate

Casa în care a fost descoperită piatra a aparținut, pentru cea mai mare parte a secolului trecut, familiei Frank și Selma Simon, potrivit arhivelor consultate de Gray.

Frank Simon, care conducea o companie de încălțăminte, a murit în 1945, iar fiicele sale au păstrat casa până în 1991. Santoro și Lorenz au cumpărat proprietatea în 2018.

Cercetătorii au luat în calcul și un vecin al familiei Simon, fost marinar în Marina SUA în timpul războiului, ca posibil „intermediar” al pietrei. Însă dosarele de la Muzeul Național al Celui de-Al Doilea Război Mondial din New Orleans au arătat că el servise doar în teatrul de operațiuni din Pacific, nu în Europa.

Misterul Civitavecchiei

Cercetătoarea Susann Lusnia a mers personal la muzeul din Civitavecchia, oraș-port aflat la nord-vest de Roma, unde a aflat că instituția fusese distrusă aproape complet în urma bombardamentelor Aliaților din anii 1943–1944.

Muzeul nu s-a redeschis decât în 1970, pierzând cea mai mare parte a colecției sale.

Un inventar realizat în 1954 menționa piatra lui Congenius Verus, dar fusese întocmit din documente mai vechi, nu din observații directe – semn că artefactul dispăruse în haosul de după război.

Lusnia a confirmat și că trupe americane au trecut prin Civitavecchia după cucerirea Romei, în iunie 1944, dar cercetătorii nu au găsit (încă) dovezi clare că unul dintre soldați ar fi dus piatra peste ocean.

Un artefact pierdut între război, comerț și timp

Gray notează că nu poate fi exclusă varianta în care piatra a ajuns pe mâna unui negustor de antichități, care a vândut-o unui turist american într-o perioadă în care nu existau legi clare privind protecția patrimoniului.

„Poate că un membru al familiei sau cineva care curăța curtea a văzut-o doar ca pe o piatră de pavaj convenabilă”, scrie Gray. „În acest moment, nu putem ști cu certitudine, dar vom continua să căutăm noi indicii”.

Italia așteaptă să-și recupereze relicva

Muzeul din Civitavecchia a anunțat că pregătește o mică ceremonie pentru momentul în care piatra funerară va fi returnată și expusă din nou publicului.

Pentru Gray, această poveste reprezintă mai mult decât o simplă curiozitate arheologică: „Saga pietrei lui Congenius Verus arată cât de departe poate ajunge curiozitatea unui proprietar de casă și cum pasiunea pentru istorie poate aduce la lumină ceva neașteptat și profund semnificativ”.