Un urs a coborât într-un puț vertical de 60 de metri într-o peșteră din Grecia. Se pare că a și urcat înapoi. Ce au găsit cercetătorii

Cercetători de la Universitatea Aristotel din Salonic au coborât într-un puț vertical de 60 de metri într-o peșteră din Grecia și au găsit la bază mai multe seturi de urme de gheare de urs. Este o descoperire care arată că urșii bruni pot coborî, și mai ales urca înapoi, la înălțimi mult mai mari decât se credea posibil, scrie Discover Wildlife.

Când cercetătorii au coborât de-a lungul pasajului vertical de 60 de metri al avenului Stefou din Grecia, au dat la bază peste mai multe seturi de urme de gheare de urs.

În trecut au fost găsite dovezi că urșii au locuit în peșteri grecești cu pasaje verticale între 4 și 10 metri. Însă acest puț de 60 de metri a demonstrat că unii urși nu doar că au fost dispuși să coboare la adâncimi mult mai mari decât se credea până acum, ci au avut și îndemânarea necesară pentru a urca și coborî pasaje verticale extrem de lungi.

Descoperirea face parte dintr-un studiu de caz inclus într-o lucrare recentă (publicată în revista Ursus) care prezintă 25 de ani de cercetare realizată de Georgios Lazaridis, Despoina Dora, Aikaterini Matakidou și Konstantinos-Prokopios Trimmis de la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia.

Cei patru cercetători au analizat zgârieturi de gheare fosilizate, urme de labe, fire de păr, schelete, suprafețe de rocă netezite prin frecare și gropi de bârlog din peșterile grecești. Cele mai multe dintre aceste semne de ocupare a peșterilor le-au atribuit ursului brun (Ursus arctos), și nu ursului de peșteră dispărut (Ursus spelaeus).

„În mod remarcabil”, se arată în lucrare, „primii 60 de metri ai peșterii (avenul Stefou) formează un puț complet vertical, lipsit de orice pasaje orizontale sau praguri care ar înlesni deplasarea ori accesul de la suprafață… Prezența activității urșilor la asemenea adâncimi ridică întrebări intrigante privind adaptabilitatea comportamentală și modul în care urșii din regiune folosesc spațiul din peșteri”.

Avenul cu pricina se află pe Muntele Vermio, lângă Fyteia, în regiunea Macedonia din Grecia, și a fost explorat până la o adâncime de 80 de metri. Urmele de gheare au fost descoperite pe pereții celei mai adânci camere a avenului.

„Aceste locuri, deși mai periculoase, sunt mai greu accesibile pentru oameni sau alte animale, oferind urșilor adăposturi sigure”, observă autorii.

Dovezi ale prezenței urșilor au fost găsite în doar 1 din 200 de peșteri explorate în Grecia, ceea ce face descoperirea cu atât mai remarcabilă.

Echipa de la Universitatea Aristotel consideră că cercetarea lor amplă va oferi „informații valoroase despre comportamentele și interacțiunile cu mediul ale speciilor de urși moderni și antici, în special ale ursului brun (U. arctos)”. Concluziile lor confirmă și rezultatele unor cercetări similare din alte peșteri europene.

O provocare deosebită cu care se confruntă cercetătorii este lipsa certitudinii privind datarea urmelor de gheare. În plus, acolo unde astfel de urme par să se suprapună, se ridică întrebarea dacă au fost făcute de un singur exemplar sau de mai multe, posibil de-a lungul unei perioade lungi de timp.

Pentru a depăși această dificultate, echipa de la Universitatea Aristotel sugerează că „cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe integrarea unor tehnici avansate de datare, a imagisticii de înaltă rezoluție și a colaborării interdisciplinare, pentru a lămuri întrebările nerezolvate legate de originea și cronologia acestor urme”.

Cert este că, la un moment dat în trecut, cel puțin un urs a coborât – și, poate mai important, a urcat înapoi – un puț vertical de 60 de metri.