Regionalismele au dus la dezvoltarea graiului diferitelor zone din România, iar graiul ardelenesc este unul aparte. Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi doar dacă au cu adevărat ceva de spus. Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi ”culoarea”graiului lor. Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite. Şi „musai" să luaţi aminte.
De aceea, vă prezentăm câteva dintre regionalisme din Ardeal:
fedeu=capac, bolund=nebun, laibăr=haină ţărănească până în talie, gherbevos=fierul de la sobă, cios = paznic de hotar, pădurar, goz = nutreţ pentru vite, gunoi, şuşorcă = pănuşă, foi de ştiulete, tenchi = porumb, zádie= şorţ, catrinţă, cotătoare = oglindă, chefe = perie, ciont = os, badoc = bidon, vas, budigăi = chiloţi, lipideu = cearceaf, cocioane = piftie, bendéu = burtă, cinoş = chipeş, frumos, nialcoş = cochet, elegant, piscoş = murdar, barmoş=catifea.
Sursă: adevărul.ro