Scopul unei mașini care imprimă friptură 3D este de a crea o bucată de carne fără a ucide o vacă. Iar un start-up israelian este una dintre zecile de companii care se întrec în a perfecționa acest proces.
„Se pare că vacile nu sunt neapărat cel mai eficient mod de a face carne de vită”
Nu este un secret că producerea cărnii de vită este unul dintre cele mai dăunătoare procese de pe planetă. Căutarea unei soluții a devenit o mare afacere.
Dar pot friptura cultivată în laborator sau alternativele pe bază de plante să relanseze cu adevărat industria distrusă a cărnii de vită?
Industria globală a cărnii de vită a produs aproape 75 de milioane de tone de carne în 2020. Asta înseamnă aproximativ 19 kilograme pentru fiecare persoană de pe planetă.
La nivel mondial, carnea de vită a fost responsabilă pentru 3 miliarde de tine de emisii de gaze cu efect de seră în 2010
Fiecare etapă a lanțului de aprovizionare face rău. Să începem de la fermă. Creșterea vitelor necesită mult teren.
În medie, păduri tropicale de mărimea El Salvadorului sunt defrișate în fiecare an pentru a face loc vitelor. Aceste vaci eliberează tone de metan, unul dintre cele mai puternice gaze cu efect de seră.
Apoi, mai sunt și emisiile generate de sacrificarea, procesarea, ambalarea și transportul cărnii de vită.
La nivel mondial, carnea de vită a fost responsabilă pentru 3 miliarde de tine de emisii de gaze cu efect de seră în 2010. Cam de două ori mai mult decât toate vehiculele din SUA la acel moment.
Dar alternativele la carne pe bază de plante s-au transformat într-o industrie de 5,6 miliarde de dolari.
Beyond Meat și-a făcut loc în aproximativ 135.000 de magazine alimentare și restaurante. Burgerul său emblematic este realizat prin utilizarea încălzirii, răcirii și presiunii, pentru a da proteinelor vegetale o textură asemănătoare cărnii.
Un studiu finanțat de companie a constatat că produsul său generează, kilogram cu kilogram, cu aproximativ 90% mai puține emisii de gaze cu efect de seră decât carnea de vită tradițională.
Cercetătorii din Israel se ocupă de una dintre cele mai mari provocări – creșterea fripturilor în laborator
Cu toate acestea, pentru mulți oameni de știință, Sfântul Graal nu este doar să imite carnea, ci să o reproducă.
În 2013, profesorul și omul de știință Mark Post a dezvăluit primul burger cultivat în laborator în cadrul unei degustări live la Londra.
Fabricarea acelei singure chiftele a costat peste 325.000 de dolari.
Dar abia în 2020 a început să apară cu adevărat finanțarea pentru alimentele cultivate în laborator. Cu unele start-upuri atrăgând investiții importante de la oameni precum Bill Gates și chiar de la companii producătoare de carne.
Acum, cercetătorii din Israel se ocupă de una dintre cele mai mari provocări – creșterea fripturilor în laborator.
„Când vine vorba de friptură, găsim toate tehnologiile de inginerie tisulară și de creștere a celulelor”, precizează Simon Fried, hed of business în cadrul MeaTech.
Simon Fried și echipa sa folosesc celule stem pentru a crea o friptură despre care spun că este mai etică, deși nu este vegetariană.
Au luat celule stem de la o vacă și apoi le-au crescut în laborator
Iată cum funcționează. Priviți această friptură perfect marmorată. Partea albă este grăsime. Asta îi dă savoare. Partea roz este mușchiul. Asta e pentru proteine.
Oamenii de știință au trebui să descopere cum să le recreeze pe amândouă. Mai întâi, au luat celule stem de la o vacă și apoi le-au crescut în laborator.
„Asta înseamnă că înlocuim corpul animalului cu ceea ce se numește un bioreactor”, spun oamenii de știință.
A face celulele să crească în aceste condiții nu este o sarcină ușoară.
„De obicei, celulele sunt atașate de ceva. Ele cresc într-o farfurie Petri sau în flacoane și vor să se atașeze de ceva”, arată Nelly Komarovski, manager de proiect în cadrul companiei israeliene.
Aici, celulele cresc suspendate într-un lichid, unde se divid aproximativ o dată pe zi. Apoi, oamenii de știință mută masa de celule în laboratorul de inginerie tisulară, unde produc ceva numit biofundare.
Adică se poate încărca un fișier la imprimantă și se poate prezenta o friptură de aproape orice dimensiune și, de asemenea, de orice proporții.
"Acestea sunt celule vii, iar ele sunt proiectate prin imprimantă"
O provocare cheie în acest proces este menținerea sterilității camerei de imprimare.
„Acestea sunt celule vii, iar ele sunt proiectate prin imprimantă. Așadar, este necesar să se facă tot ce se poate pentru a păstra aerul curat de orice impuritate”, spun oamenii de știință.
În caz contrar, există posibilitatea ca celulele să moară. Fripturile nu părăsesc imediat camera de imprimare. Celulele mai au nevoie de timp pentru a se dezvolta în țesut muscular și adipos.
Dar MeatTech este încă departe de a-și vinde friptura consumatorilor, din câteva motive. Vă amintiți cum creșteau celulele în acel lichid? Eu bine, acesta conține ceva numit ser fetal bovin sau FSB.
În termeni simpli, este sânge de vițel. Este una dintre cele mai controversate părți ale creșterii cărnii în laborator. Pentru că provine de la fetușii unor vaci gestante care au fost sacrificați. Dar este necesar pentru ca celulele să crească.
Simon ne-a spus că folosesc FSB ca parte a procesului de cercetare. Dar plănuiesc să îl înlocuiască în cele din urmă cu altceva. Totuși, nu a fost găsită o alternativă la fel de eficientă.
