Criza generată de războiul din Iran a provocat cea mai mare perturbare a aprovizionării cu petrol din istoria modernă și a afectat pieţele globale. Statele au fost nevoite să îşi regândească strategiile de securitate energetică, arată o analiză a expertului în energie Jason Bordoff, scrie The Wall Street Journal.
Aproximativ 15% din oferta globală de petrol a fost retrasă de pe piaţă, iar preţul ţiţeiului se menţine peste 100 de dolari pe baril, după o creştere iniţială abruptă.
Jason Bordoff susține că situaţia din Strâmtoarea Ormuz a schimbat modul în care este privită securitatea energetică, într-o perioadă de fragmentare geopolitică, în care rezilienţa statelor depinde nu doar de nivelul producţiei de petrol, ci şi de rutele de transport, accesul la resurse şi capacitatea de a face faţă unor întreruperi.
Analiştii avertizează însă că preţurile ar putea creşte în continuare pe măsură ce rezervele se diminuează, însă impactul crizei nu este resimţit uniform la nivel global, unele economii fiind mai vulnerabile decât altele.
Cu toate acestea, deși piața petrolului este globală, iar creșterea costurilor se resimte peste tot, consecințele nu sunt distribuite uniform.
Asia a fost prima și cea mai afectată. Anul trecut, regiunea s-a bazat pe Orientul Mijlociu pentru aproximativ 60% din petrolul importat.
Perturbările au fost deosebit de severe nu doar pentru țiței, ci și pentru produsele rafinate, precum motorina și combustibilul pentru avioane, al căror preț s-a dublat din ianuarie.
În țările mai bogate, petrolul mai scump apare, în general, primul ca inflație și o creștere mai slabă.
Cine câștigă și cine pierde din cauza războiului din Iran
Statele Unite
În urmă cu două decenii, Statele Unite importau aproximativ 60% din petrolul consumat. În prezent, SUA sunt cel mai mare producător de petrol din lume și un exportator net important, iar dependența economiei de petrol a scăzut constant.
Această schimbare face ca o eventuală penurie să se resimtă mai lent pe piața americană. Totuși, consumatorii din SUA resimt în continuare creșteri ale prețurilor la pompă în cazul unor întreruperi majore ale aprovizionării externe, iar instrumentele de limitare a acestor efecte rămân relativ reduse.
Canada și Mexic
Canada, mare exportator de petrol și gaze, este considerată una dintre economiile care ar putea beneficia de pe urma creșterii prețului petrolului. Potrivit Goldman Sachs, Canada ar putea înregistra printre cele mai importante creșteri ale PIB-ului în acest context.
În schimb, Mexicul se află într-o poziție mai vulnerabilă. Deși produce petrol, scăderea producției interne și capacitatea limitată de rafinare îl fac dependent de importurile de combustibili, în special din Statele Unite. Astfel, economia Mexicului este expusă nu doar la evoluția prețului țițeiului, ci și la deficitul de produse rafinate și la eventuale schimbări de politică comercială din SUA.
America de Sud
În America de Sud, multe state depind de importurile de produse petroliere, ceea ce creează presiuni atât bugetare, cât și politice în contextul creșterii prețurilor.
În același timp, regiunea dispune de producție internă de petrol și gaze, resurse importante de energie regenerabilă și hidroenergie, precum și noi zăcăminte situate în afara zonelor de risc din Orientul Mijlociu.
China
China, mare importator net de petrol, a fost afectată de creșterea prețurilor și de pierderea accesului la petrol iranian mai ieftin. Costurile importurilor de țiței au crescut semnificativ, doar în aprilie fiind înregistrată o creștere de aproximativ 13% față de anul precedent.
Cu toate acestea, Beijingul dispune de rezerve importante de petrol, pe care le utilizează pentru a-și reduce dependența de importuri. În plus, China a redus activitatea unor rafinării și a revândut pe piață o parte din țițeiul contractat, în anumite cazuri cu profit.
Europa importă mult mai puțin țiței prin strâmtoarea Ormuz decât Asia, dar se confruntă cu costuri mai mari din cauza concurenței mai mari pentru barilii disponibili.
În ceea ce privește produsele petroliere, cum ar fi combustibilul pentru avioane, Europa este deosebit de vulnerabilă, din cauza dependenței sale de importurile din Orientul Mijlociu.
Șeful Agenției Internaționale pentru Energie a avertizat la mijlocul lunii aprilie că Europa mai are „poate 6 săptămâni de combustibil pentru avioane”, după care consumatorii vor vedea tarife și mai mari și mai multe zboruri anulate.
De altfel, înainte de conflict, Iranul exporta aproximativ 1,5 milioane de barili de petrol pe zi, o mare parte din acesta către China.
Totodată, analiștii energetici spun că Iranul se confruntă acum cu o dilemă periculoasă. Dacă Iranul nu poate exporta petrol sau nu poate găsi capacitate suplimentară de stocare, ar putea fi forțat fie să închidă sonde, riscând daune pe termen lung câmpurilor petroliere, fie să elimine excesul de țiței în moduri care ar putea declanșa consecințe negative asupra mediului în Golf.
Ştiri video recomandate
