Când Il-yong Ju era copil, ceva ciudat se întâmpla în fiecare 25 decembrie în micul său sat din Coreea de Nord rurală, scrie Sky News. Bunicul său îl trimitea în munți să taie un pin de fiecare dată. Pomul era adus acasă, iar în crengile sale erau atânate mici biluțe de vată.
In many countries, it's a familiar ritual: setting up and decorating a tree for Christmas Day, but in North Korea, December 25th is just another day, and Christmas is effectively banned
— Sky News (@SkyNews) December 25, 2025
Il-yong Ju recounts his experiences⬇️https://t.co/NMm9sKFaKR pic.twitter.com/zM1k4cXGvJ
În multe țări, acesta este un ritual familiar – împodobirea și decorarea unui pom de Crăciun. Totuși, în Coreea de Nord, ziua de 25 decembrie este doar o altă zi, iar Crăciunul este de facto interzis.
„Acasă, sărbătoream ceva de genul, dar nu știam despre ce este această zi. Știam că în fiecare 25 decembrie, bunicul meu ne cerea să facem acest ritual.
Bunicul meu ne-a învățat că în celelalte țări, în fiecare 25 decembrie, se împodobește un pom în felul ăsta și se sărbătorește”.
Necunoscând originile acestei tradiții, familia lui Ju ținea pomul în casă fără să-l ascundă. Vecinii îl numeau „yolka” – un pom care marchează venirea noului an în limba rusă.
În condițiile în care creștinismul este suprimat în Coreea de Nord, nimeni nu știa originile reale ale acestei tradiții, iar familia nu a suferit niciodată repercursiuni.
Ju a explicat: „Asta era posibil pentru că satul meu era foarte mic. Erau doar 30 de gospodării în toată comuna și era foarte izolat de orașul principal”.
Acasă, familia lui Ju obișnuia să cânte și să bată din palme în jurul pomului – cântau cuvinte care pentru ei nu aveau niciun sens, dar pe care le auziseră la radio, la canale ilegale în Nord.
„Ascultam FEBC (Far East Broadcasting Cmpany), adică postul de radio creștin din Coreea de Sud. În Coreea de Nord, postul poate fi ascultat încă de la începutul dimineții.
Era prima oară când auzeam de evanghelii și de creștinism”.
Totuși, dacă pomul de Crăciun din casă putea fi tolerat de autoritățile dictaturii de la Phenian, ascultarea ilegală a radioului nu era ceva acceptabil pentru regim.
El spune că agenți ai regimului veneau neaunțați și verificau fiecare casă, fiecare radio, pentru a vedea ce frecvențe se ascultă.
„Ne riscam viețile pentru că să asculți radioul din Coreea de Sud este ilegal și aspru pedepsit în Nord. Dacă ești prins, riști să ajungi în lagăr de concentrare sau chiar să fii executat.
De fiecare dată acopeream fereastra cu o pătură și dădeam volumul încet ca să ne asigurăm că nu ne aude nimeni.
Acele transmisiuni radio au avut o importanță mare pentru familia mea. Radioul l-a motivat pe tatăl meu să fugă, el a fost primul care a scăpat din țară.
Când s-a stabilit în Coreea de Sud, a trimis un broker după noi. Așa că eu, mama și una dintre surori am reușit să fugim în octombrie 2009”.
Fuga din Coreea de Nord
Ju era doar un copil când a trecut granița în China, începând o călătorie care l-a purtat prin trei țări în drumul său spre Coreea de Sud.
A poposit la casa unui misionar după ce a trecut frontiera, iar acolo a primit și primele răspunsuri despre creștinism.
Mergând cu autobuzul prin China, a început și o călătorie spirituală, la finalul căreia, spune el, l-a acceptat pe Hristos ca „salvator”.
Odată ajuns în Sud, acolo unde poate să-și urmeze credința liber, Ju a început să înțeleagă altfel povestea sa de până atunci.
Ulterior și-a dat seama de multele feluri în care creștinismul reușise să treacă de granițele ferecate ale Coreei de Nord – și-a adus aminte de o poveste pe care atunci o socotise „amuzantă”, despre un bărbat și o femeie într-o grădină.
După ce a citit Biblia, Ju a realizat că era vorba chiar de primul capitol al cărții sfinte, despre Adam și Eva în Grădina Edenului.
Câțiva ani mai târziu, au reușit să ia legătură cu bărbatul de la care auzise povestea, el se afla încă în Nord. El a dezvăluit că e misionar și că a revenit în țara de origine pentru a propăvădui cuvântul Evangheliei.
Ju știe foarte bine cât de riscant este să faci asta în Coreea de Nord.
„Mătușa mea și toată familia ei au fost trimiși în lagăr pentru că socrul ei era creștin. Când ajungi într-un lagăr precum acela, nu te mai întorci viu. E un lagăr pentru tortură și muncă până la moarte”.
Open Doors, o organizație caritabilă care susține cauza creștinilor persecutați de pe tot globul a desemnat Coreea de Nord țara în care credincioșii se confruntă cu cea mai intensă persecuție, în 2025.
Din 2002, Coreea a fost numărul unu în acest top în fiecare an, cu excepția lui 2022, când Afganistanul a reușit să o „împingă” pe locul doi.
Ju spune că ideologia de stat a Coreei de Nord – Juche – o formă personalizată și dinastizată de național-comunism, are mituri similare cu cele biblice – „dacă îl scoți pe Dumnezeu din poveste și îl înlocuiești cu Kim Jong Un, Kim Jong Il, sau Kim Ir Sen (Kim Il Sung în transliterarea din engleză – n. red.) ajungi la ideologia Juche”.
În Coreea de Nord, ziua de 24 decembrie este sărbătoare publică pentru că este ziua de naștere a lui Kim Jong-suk, bunica lui Kim Jong Un și prima soție a primului dictator nord-coreean.
Ju trăiește acum în Seul, capitala Sudului, acolo unde ajunul Crăciunului arată foarte diferit.
„În fiecare Ajun, ne adunăm la biserică, cântăm împreună, ne închinăm împreună, mâncăm împreună și pregătim cadouri pentru ceilalți.
În mod normal, îmi petrec Crăciunul la biserică, cu ceilalți enoriași”, spune el.
„De fiecare dată când oamenii se gândesc la Coreea de Nord, primul lucru care le vine în minte este imaginea armelor nucleare, a lui Kim și a foametei.
Vreau ca oamenii să știe că trebuie să fim atenți și la popor, nu doar la regim”.
Ştiri video recomandate
