Tableta și telefonul au intrat foarte devreme în viața copiilor, iar efectele încep să se vadă încă de la grădiniță. Tot mai mulți educatori și specialiști spun că micuții ajung la școală cu dificultăți de limbaj, atenție și relaționare, după ani petrecuți în fața ecranelor. Datele recente arată că nu vorbim despre cazuri izolate, ci despre un fenomen larg, care ridică întrebări serioase despre felul în care creștem copiii și despre ce pierd ei în primii ani de viață, scrie The Guardian.
„Mulți decupează bucăți de carton și își fac un telefon mobil, o tabletă...”
La Stoke Primary School din Coventry, mulți dintre copiii de patru ani care intră în clasa pregătitoare nu pot sta liniștiți, nu pot ține un creion în mână și nu pot formula propoziții mai lungi de patru cuvinte.
Lucy Fox, director adjunct și responsabilă de ciclul primar, nu are dubii asupra cauzei: expunerea timpurie la ecrane, în cantități mari.
Atunci când copiii lucrează cu diverse materiale și creează lucruri în clasă, spune ea, „observăm că mulți decupează bucăți de carton și își fac un telefon mobil, o tabletă sau un controller de Xbox. Asta cunosc ei”.
La o altă școală din Hampshire, o învățătoare cu experiență spune că, în ultimii ani, a observat cum copiii se frustrează rapid dacă activitățile nu sunt imediate și perfecte – un reflex pe care îl leagă de jocurile pe telefon sau tabletă. Lipsesc creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor, lucru vizibil atunci când copiii se joacă cu piese Lego sau fac puzzle-uri.
„Coordonarea mână-ochi nu este foarte bună, iar puzzle-urile li se par dificile. Pe un iPad, trebuie doar să atingi și să muți piesa pe ecran. Se frustrează foarte tare și am impresia că anumite conexiuni din creier nu se mai formează”, spune ea.
„Pierdem o parte importantă din ceea ce înseamnă să fii om”
A apărut și o schimbare de atitudine, mai explică aceasta: un tip de individualism pe care îl asociază jocului solitar pe dispozitive.
„Suntem nevoiți să le arătăm copiilor cum să fie alături de alții, cum să lucreze în echipă, cum să împartă lucrurile, pentru că sunt obișnuiți să fie singuri, fiecare cu timpul și ecranul lui. Pierdem o parte importantă din ceea ce înseamnă să fii om, iar dacă acești copii mici nu dobândesc aceste abilități acum, nu le vor mai dobândi mai târziu”, crede învățătoarea.
La începutul acestei luni, guvernul britanic a anunțat că va publica în aprilie noi recomandări privind utilizarea ecranelor la copiii sub cinci ani, după ce un raport comandat de autorități a arătat că 98% dintre copiii de doi ani privesc zilnic ecrane, în medie peste două ore. Cei care petrec cel mai mult timp, aproximativ cinci ore pe zi, au un vocabular mai limitat și prezintă de două ori mai frecvent semne de dificultăți emoționale și comportamentale.
„Este o tendință pe care o vedem de mult timp”, spune Pasco Fearon, profesor de psihopatologie a dezvoltării la University College London și director al studiului Children of the 2020s. „Dacă ne uităm la cercetări încă de la începutul anilor 2000, observăm că timpul petrecut în fața ecranelor a crescut constant.”
Fenomenul nu îi privește doar pe copii. „Cu siguranță contează faptul că și părinții, la fel ca noi toți, stau mult pe telefoane. Ecranele au devenit dominante în viețile tuturor.” Datele studiului, spune el, „pot reprezenta un punct bun de plecare pentru a ne întreba: chiar asta ne dorim? Un mic reset ar putea fi util pentru toată lumea”.
Ce arată alte cercetări
Raportul vine pe fondul altor cercetări recente care arată că accesul copiilor foarte mici la ecrane este în creștere. În octombrie, organizația americană Pew Research Center a constatat că 38% dintre părinții copiilor sub doi ani spun că micuții lor folosesc sau interacționează cu un smartphone, iar 8% dintre copiii sub cinci ani au propriul telefon.
În Marea Britanie, cercetările Ofcom arată că, în 2024, 19% dintre copiii cu vârste între trei și cinci ani aveau propriul telefon mobil, iar 37% - peste 800.000 de copii – foloseau cel puțin o aplicație de social media, față de 29% în 2023, de cele mai multe ori sub supravegherea părinților.
Conservatorii au promis recent că vor urma exemplul Australiei și vor interzice rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani, iar guvernul laburist a anunțat că analizează o măsură similară. Interdicția din Australia include YouTube, dar nu și YouTube Kids, destinat copiilor mai mici, ceea ce nu rezolvă neapărat problema timpului excesiv petrecut în fața ecranelor.
Spre deosebire de adolescenți, există puține cercetări despre impactul rețelelor sociale asupra copiilor foarte mici. La extrem, toți copiii sunt expuși riscului de abuz sexual online. În noiembrie anul trecut, NSPCC a raportat un nivel record al infracțiunilor de grooming online, cea mai tânără victimă având doar patru ani.
Totuși, devin tot mai clare efectele expunerii excesive la ecrane la vârste fragede. Un studiu din Noua Zeelandă, publicat în 2025, a arătat că micuții care urmăreau ecrane mai mult de 90 de minute pe zi aveau, la patru și opt ani, un nivel sub medie al vocabularului, comunicării și competențelor numerice, iar un timp mai mare în fața ecranelor era asociat cu rezultate și mai slabe.
Organizația Kindred Squared, care militează pentru educația și dezvoltarea copiilor mici, a publicat recent un nou raport privind pregătirea pentru școală. Peste jumătate dintre profesori consideră că timpul excesiv petrecut în fața ecranelor – atât de copii, cât și de părinți – este principalul motiv pentru care un copil nu este pregătit să înceapă școala.
„Știm că timpul petrecut la ecrane este o problemă”, spune directoarea executivă, Felicity Gillespie. Anul acesta, profesorii de la clasa pregătitoare au raportat că 28% dintre copii nu știau să folosească corect o carte, încercând să atingă sau să „deruleze” paginile ca pe un ecran.
„În cazurile cu utilizare ridicată”, explică Gillespie, „există un impact negativ clar asupra dezvoltării limbajului. Nu este surprinzător dacă ne gândim că limbajul se dezvoltă prin interacțiunea directă dintre copil și adult. Copilul scoate un sunet, adultul răspunde. Copilul zâmbește, adultul zâmbește. Această interacțiune în doi activează creierul copilului. Între zero și doi ani, creierul se dezvoltă cel mai rapid, iar cu cât copiii sunt puși mai devreme în fața ecranelor, cu atât pierd mai mult din aceste interacțiuni esențiale”.
Primii ani de viață, spune Gillespie, „reprezintă fundația pentru tot ce urmează: sănătatea mintală și fizică, starea de bine, fericirea, relațiile. Avem nevoie de informații mai bune pentru părinți și de recomandări clare, simple și ferme. Spuneți-le adevărul. Spuneți-le ce arată dovezile”.
„Nu interacționează, nu sunt interesați de jucării, nu pot urma instrucțiuni simple”
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca cei sub doi ani să nu fie expuși deloc la ecrane, iar copiii între doi și patru ani să nu depășească o oră pe zi. Este realist? Gillespie recunoaște că studiul recent arată că, în realitate, copiii de doi ani stau în fața ecranelor aproximativ două ore zilnic.
„Ce trebuie să facem este să le explicăm părinților de ce OMS face aceste recomandări și cât de prețioși sunt acești ani timpurii pentru dezvoltarea creierului”, crede aceasta.
Pandemia de Covid a accelerat utilizarea ecranelor, deși tendința exista deja. „Numărul trimiterilor către mine a crescut în ultimii zece ani”, spune Sandy Chappell, logoped specializat în primii ani de viață. În timpul lockdown-urilor, explică ea, părinții au ajuns să se bazeze și mai mult pe ecrane pentru a-și liniști copiii mici, în timp ce încercau să lucreze de acasă.
Chappell spune că în cabinetul ei vede frecvent copii cu „atenție și abilități de ascultare slabe, dificultăți de interacțiune socială, vocabular redus și probleme de exprimare”. Mulți au propriile dispozitive electronice. Deși unele programe sunt mai bune decât altele – „de exemplu CBeebies, unde multe emisiuni au valoare educațională” – durata rămâne esențială. „Trebuie să reducem drastic timpul petrecut în fața ecranelor.”
Chappell recunoaște ușor copiii care au stat mult timp în fața ecranelor. Unii petrec șapte sau opt ore pe zi cu un dispozitiv. Alții, care nu au avut această expunere, încep rapid să vorbească sau explorează jucăriile din cabinet. Cei expuși excesiv „nu interacționează, nu sunt interesați de jucării, nu pot urma instrucțiuni simple. Se plimbă prin cameră, iar aici vorbim despre copii de trei sau patru ani, nu despre bebeluși”.
Mulți ajung la specialist atunci când părinții se tem că nu sunt pregătiți pentru școală. „Copiii de grădiniță pot recupera într-o anumită măsură dacă timpul petrecut la ecrane scade drastic și se investește în alte abilități. După intrarea la școală, devine mult mai greu, iar problemele persistă. Nivelul limbajului la patru ani este unul dintre cei mai buni indicatori ai performanței școlare ulterioare”, explică ea.
În 2025, pentru prima dată, copiii au susținut testul de evaluare inițială pentru clasa pregătitoare pe un dispozitiv cu ecran tactil.
„Au existat copii care nu puteau formula o propoziție, dar au obținut rezultate bune pentru că știau să deruleze”, spune Lucy Fox. „Evaluarea nu mai măsura ce știau academic sau unde se aflau în dezvoltare, ci cât de familiarizați erau cu tehnologia. Asta m-a îngrozit”.
Modele de predare
La Stoke Primary, lipsa spațiului a dus la transformarea unei construcții din lemn din zona de „forest school” într-o sală de clasă fără wifi și, implicit, fără ecrane. La început, situația a părut un inconvenient. Rezultatele au schimbat însă complet perspectiva profesorilor. La finalul primului semestru de toamnă, 72% dintre copiii din această clasă erau considerați „pe drumul cel bun”, față de 44% dintre cei din clasele tradiționale. Rezultatele s-au repetat după ce grupele au fost schimbate.
Modelul „roundhouse”, în care copiii stau în cerc, „forțează comunicarea și limbajul să vină înainte de orice”. Fox subliniază că peste 60% dintre copiii de la clasa pregătitoare aveau engleza ca limbă secundară. „Abilitățile de limbaj pe care le dezvoltă sunt remarcabile.” Clasele pregătitoare nu mai folosesc ecrane în procesul de predare, deși clasele mai mari încă le utilizează.
Lucy Fox își îndreaptă acum atenția către noile generații de profesori. „Ei provin dintr-o altă generație, una care a crescut cu ecrane”, spune ea. „Cum le oferim încrederea de a renunța la schemă și de a se conecta pur și simplu cu copiii?”
Ştiri video recomandate
