Cea mai slabă recoltă de trestie de zahăr din ultimii ani a împins India, al doilea mare producător de zahăr din lume, să importe zahăr, un pas fără precedent care a scumpit și mai mult acest produs pe piețele internaționale. În spatele crizei se află El Niño, care a adus cel mai slab muson din ultimii 11 ani, iar efectele se simt deja de la fermierii îngropați în datorii până la magazinele de dulciuri, în plin sezon al sărbătorilor hinduse, scrie The New York Times.
Conflicte. Schimbări climatice. Un El Niño necruțător. Toate par să se fi unit ca să strice pofta de dulce a lumii.
Prețurile globale ale zahărului au explodat după ce o vară fierbinte și secetoasă a pârjolit mare parte din regiunile producătoare de zahăr ale lumii, împingând în sus și prețurile alimentelor în general.
Nicăieri efectele nu se simt mai acut decât în India, cel mai mare consumator de zahăr din lume și al doilea mare producător. Cel mai slab muson din ultimii 11 ani și temerile legate de o recoltă slabă de trestie de zahăr au făcut ca prețurile să sară în plin sezon al sărbătorilor hinduse, când zeii și muritorii deopotrivă sunt cinstiți cu dulciuri.
Ca lucrurile să fie și mai complicate, prețurile mari ale zahărului îngreunează și atingerea obiectivelor Indiei privind securitatea energetică. Trestia de zahăr este o cultură esențială pentru programul de biocombustibili al țării, cu atât mai mult cu cât India încearcă să-și reducă importurile de petrol în timp ce căile navigabile din Orientul Mijlociu sunt sufocate de război.
El Niño din acest an – un fenomen natural recurent care dă peste cap vremea pe tot globul – a lăsat multe dintre plantațiile de trestie de zahăr ale țării însetate, la doar un an după ce fuseseră inundate de ploi excesive și devorate de dăunători.
Au izbucnit proteste din cauza scumpirilor. Guvernul i-a avertizat pe comercianții de zahăr să nu facă stocuri speculative. Iar o țară care de obicei exportă zahăr a făcut anul acesta pasul extraordinar de a-și deschide porțile pentru importuri, ceea ce a împins și mai sus prețurile globale.
„Recolta asta s-a dus”, a spus Morarji Patil, un fermier de 30 de ani, în timp ce stătea lângă plantația lui de trestie, într-o dimineață toridă de septembrie, în regiunea Marathwada din vestul Indiei.
Ca și alți fermieri de aici, Patil era deja strivit de datorii și de prețurile mari ale îngrășămintelor înainte de canicula necruțătoare și de ploile rare. Tulpinile lui de trestie erau subțiri și scurte, pipernicite din cauza lipsei de apă în această vară, exact când aveau cea mai mare nevoie de ea. Patil se aștepta ca producția să fie cu 70% mai mică decât în mod normal.
Banca i-a luat tractorul din cauza creditelor neplătite. Vecinii lui au văzut totul. Patil a înghițit insecticid ca să-și pună capăt zilelor, dar a fost salvat de familie și dus de urgență la spital.
„Eram copleșit”, a spus el.
Apoi au venit facturile medicale. A împrumutat și mai mulți bani ca să le plătească.
India este un exemplu elocvent al efectelor profunde pe care conflictele și vremea extremă le au asupra economiei unei țări. Prețurile alimentelor cresc de la o lună la alta. Culturile esențiale rămân în pericol, în condițiile în care efectele prelungite ale El Niño se vor face simțite și anul viitor, crescând probabilitatea unor secete și inundații extreme. Pe deasupra, India este extrem de vulnerabilă la șocurile de pe piața globală a petrolului, pentru că importă marea majoritate a țițeiului de care are nevoie.
„Avem un zid de costuri care se înalță”, a declarat Lavanya Venkateswaran, economistă la banca OCBC din Singapore, care a concluzionat într-un raport recent că El Niño ar putea lovi India deosebit de dur. „Sunt atât de multe presiuni acum, încât te întrebi: cât de reziliente pot fi, de fapt, lanțurile de aprovizionare?”
Și nu e vorba doar de India. Căldura și seceta extraordinare din acest an au afectat trestia de zahăr din Brazilia, cel mai mare producător de zahăr din lume, și sfecla de zahăr din Europa. Prețurile globale ale zahărului sunt cu aproape 15% mai mari decât acum un an, potrivit datelor publicate luna aceasta de Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură.
Zahărul ca și combustibil
În India, zahărul s-a bucurat multă vreme de sprijinul statului, inclusiv prin prețuri garantate pentru fermieri și, până anul acesta, prin taxe vamale mari la import.
Cel mai recent, industria a profitat de o directivă guvernamentală care a făcut din amestecul cu 20% etanol carburantul standard în benzinăriile din India. Guvernul a spus că programul de biocombustibili a redus cererea de petrol și poluarea, economisind totodată valuta prețioasă a țării. A numit amestecurile cu etanol „un pilon esențial al tranziției energetice a Indiei”.
Pentru rafinăriile de zahăr, asta a însemnat o sursă suplimentară de venit.
Pentru șoferii indieni, a fost un motiv de furie.
Aceștia s-au plâns că etanolul crește consumul și distruge vehiculele, mai ales pe cele vechi, cu motoare incompatibile cu un carburant care conține 20% etanol.
Aditya Kare, 21 de ani, își alimenta motocicleta Hero din 2018 la o benzinărie din orașul învecinat Latur. El a spus că amestecul cu etanol i-a redus autonomia medie de la 60 de kilometri pe litru la aproximativ 45 și că se descurcă tot mai greu cu cele 100 de rupii, puțin peste un dolar, pe care i le dau părinții pentru drumul până la facultate.
„Acasă ne gândim să luăm o motocicletă electrică”, a adăugat el.
Încercând să calmeze nemulțumirea publică, oficialii guvernamentali au transmis în iulie, într-un comunicat, că nu există dovezi ale unui „tipar răspândit de defectare a motoarelor”, dar au recunoscut un impact „mic” asupra consumului de carburant.
Prețurile mari ale zahărului obligă țara să se bazeze mai mult pe porumb și orez pentru producția de etanol. Și aceste culturi sunt afectate de căldură și secetă, atât din cauza schimbărilor climatice, cât și din cauza El Niño din acest an.
Până la sfârșitul lui septembrie, pe măsură ce musonul se retrăgea, aproximativ jumătate din India se confrunta cu condiții care mergeau de la secetă neobișnuită până la secetă excepțională, potrivit India Drought Monitor, un site independent de monitorizare administrat de cadre universitare.
Tentația zahărului
Dacă străbați cu mașina regiunea Marathwada, unde își lucrează pământul Patil, treci pe lângă rânduri de trestie de zahăr plantate printre culturi de soia și bumbac și, tot mai des, printre turbine eoliene înalte și albe.
Trestia de zahăr vine însă cu un cost mare. Este o cultură care consumă multă apă, iar cererea pentru ea, atât ca aliment, cât și ca și combustibil, îi obligă pe mulți fermieri să foreze tot mai adânc după apă și să sece pânzele freatice locale.
Fântâna lui Patil coboară la aproape 245 de metri. Anul acesta, nici măcar la adâncimea aceea nu mai e apă.
Un baraj de pe râul Manjara a ajuns un șanț uscat. Iazurile sunt goale.
„Mediul ăsta nu e bun pentru trestia de zahăr”, a spus Ganesh Gomare, un fermier. „Dar economia din Marathwada depinde de trestia de zahăr”.
Zahărul e tentant. Aduce profituri relativ mari. Fabricile de zahăr sunt aproape. Așa că Gomare, 38 de ani, a dedicat anul acesta o parte mai mare din pământul său trestiei de zahăr.
I-a ieșit pe dos. Se așteaptă ca producția să fie la jumătate din cea obișnuită.
În apropiere, Dagdu Venkat Rao Padile, 66 de ani, a smuls din pământ o tulpină de trestie. Nodurile erau mult mai scurte decât ar fi trebuit să fie cu doar câteva săptămâni înainte de recoltare. Planta era firavă, iar conținutul de zahăr avea să fie infim.
„O să mă coste mai mult s-o tai decât o să iau pe ea”, explică Padile.
Producția lui, estima el, avea să fie un sfert din cea normală. Ploile au fost atât de slabe încât lăsase cea mai mare parte a pământului nelucrată.
Manoj Shembade Patil o ducea și mai rău. Își pusese gaj aurul soției ca să planteze trestie de zahăr anul acesta. Până în august, a smuls-o și s-a împrumutat din nou ca să planteze soia. La jumătatea lui septembrie, pământul era uscat ca praful.
„Dacă nu plouă în următoarele patru zile, se usucă și asta”, crede el.
Are prea puține speranțe să mai recupereze aurul soției.
Sezonul dulciurilor
În fața panicii provocate de scumpirea zahărului, Federația Națională a Fabricilor Cooperative de Zahăr a avertizat recent împotriva „cumpărăturilor făcute din panică sau a stocării excesive”. Potrivit federației, în India există încă zahăr din belșug.
Asta a fost o consolare slabă pentru clienții care stăteau la coadă la Gurukrupa Farsan Mart, în Chhatrapati Sambhajinagar, orașul cunoscut odinioară sub numele de Aurangabad, într-o vineri seara recentă.
Prețurile crescuseră cu 10% la tot ce se afla pe rafturi, de la micuții modak, asemănători unor găluște, până la laddoo, bilele untoase atât de îndrăgite în sezonul sărbătorilor hinduse. Clienții cumpără mai puțin din toate, a spus managerul magazinului, Ganpath Mhaske.
„Au crescut și prețurile la mâncare și la carburant. Oamenii trebuie să aleagă pe ce dau banii”, a spus el.
Tanisha Gaikwad aproape că a eliminat zahărul din alimentație. Totuși, s-a așezat și ea la coada de la cofetărie pentru o cutiuță de laddoo pe care să o ofere la altarul zeiței Mahalaxmi, zeița bogăției și a puterii. Rugăciunile ei, a spus ea, nu puteau fi fără zahăr.
