Cel mai mare ghețar al planetei se topește „mai agresiv” decât se credea, ceea ce înseamnă că impactul său asupra nivelului mării la nivel global ar putea fi dublu față de estimările actuale, potrivit unei noi cercetări realizate de o echipă de glaciologi. Ghețarul Thwaites din Antarctica de Vest, poreclit Ghețarul Apocalipsei din cauza catastrofei pe care ar declanșa-o prăbușirea sa, este un factor de risc imens pentru glob, scrie CNN.
Calota de gheață, de mărimea Floridei, situată într-unul dintre cele mai greu accesibile locuri de pe Pământ, se micșorează de zeci de ani, iar topirea gheții sale contribuie în prezent cu aproximativ 4% la creșterea nivelului global al mării.
Însă mecanismele din spate sunt excepțional de complexe, ceea ce face dificilă o cartografiere precisă a viitorului său.
Este însă o sarcină vitală, deoarece Thwaites deține suficientă apă pentru a ridica nivelul mării cu peste 60 de centimetri dacă s-ar prăbuși. Deoarece acționează și ca un dop care reține vasta calotă glaciară antarctică, ar putea duce în cele din urmă la o creștere a nivelului mării cu aproximativ 3 metri, devastând comunitățile de coastă de la Miami la Manila.
Glaciologii de la Universitatea din California, Irvine și de la Laboratorul de Propulsie cu Jet al NASA au dezvoltat un nou model al calotei glaciare care, spun ei, reflectă mai bine ce se întâmplă sub acest gigant de gheață.
Topirea rapidă a gheții este determinată de procese la „linia sa de împământare”, punctul în care gheața se ridică de pe fundul mării și începe să plutească pe ocean ca o banchiză.
„Însă, în timp ce modelele tipice ale calotelor glaciare au avut tendința de a considera linia de împământare ca fiind ceva fix și în mare parte stabil, am ajuns să recunoaștem o configurație diferită sub principalii ghețari ai Pământului care se termină oceanul”, a spus autorul principal al raportului, Mattia Poinelli, om de știință în cadrul proiectului la UCLA și cercetător în știința sistemului terestru la UC Irvine la momentul studiului.
Datele din satelit dezvăluie că linia de împământare este de fapt o „zonă de împământare”, uneori lată de kilometri întregi, unde apa mării se revarsă constant odată cu mareele, ridicând și coborând gheața groasă într-un proces cunoscut sub numele de „pompare mareică”.
„Aceasta permite apei oceanice relativ calde să pătrundă adânc sub calotele glaciare și să provoace o topire viguroasă”, a spus Poinelli.
Când oamenii de știință au ajustat modelele pentru a include conceptul de zonă de împământare, au descoperit că Thwaites ar putea contribui la creșterea nivelului mării cu până la 3,0 cm până în 2100, dublu față de estimările anterioare, chiar și fără o încălzire globală suplimentară, conform descoperirilor publicate luni în revista Nature Communications.
Terenul pe care se află Thwaites are o pantă descendentă, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce ghețarul se topește, mai multă gheață este expusă apei calde a oceanului. Topografia este însă complicată de două creste subacvatice cheie, care „fixează” gheața, împiedicând-o să curgă mai rapid în ocean.
Studiul a constatat că procesele de topire din zona de împământare a ghețarului Thwaites accelerează „desprinderea” gheții de pe o creastă mare numită Creasta Mouginot. Există o probabilitate de 60% ca aceasta să se desprindă până la sfârșitul secolului, a constatat studiul, după care este probabil ca ghețarul să se retragă rapid pe roca de bază în pantă către următoarea creastă majoră.
Constatările sugerează că impactul ghețarului ar fi putut fi subestimat. O creștere a nivelului mării de 3,0 cm poate părea puțin, dar este suficientă pentru a amplifica considerabil pericolele pentru populațiile de coastă.
„Rezultatele prevăd un risc și o expunere mai mare la inundații costiere decât se anticipa”, a spus Eric Rignot, autor al raportului și profesor de științe ale sistemului terestru la UC Irvine.
Ted Scambos, cercetător științific senior la Centrul de Științe și Observații ale Pământului de la Universitatea din Colorado, Boulder, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că „descoperirile de la Thwaites ar putea fi o adevărată schimbare de joc pentru prognozarea nivelului mării”.
Însă el și alți experți avertizează că sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege impactul diferitelor procese de topire a zonelor de împământare, nu în ultimul rând prin obținerea de date directe de sub ghețar.
„Realitatea este că mai avem multe de aflat despre procese pentru a putea face predicții sigure despre cât de repede se va pierde gheața”, a declarat Robert Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey, care nu a fost implicat în studiu.
„Mediul de sub Thwaites, care este foarte greu accesibil, este chiar mai complex decât descrie lucrarea”, a adăugat el.
Obținerea de date observaționale de la linia de împământare a lui Thwaites este următorul pas, a spus Rignot.
Oamenii de știință intenționează să călătorească acolo în 2028 pentru a desfășura instrumente capabile să documenteze fluxul de apă de mare în și dinspre aceasta.
„Suntem conștienți de impactul schimbărilor climatice asupra calotelor glaciare sensibile ale planetei noastre de zeci de ani, dar conștientizarea tot mai mare, dobândită în ultimii ani, a ceea ce se întâmplă cu adevărat pe partea inferioară a ghețarilor precum Thwaites, duce la un sentiment de alarmă și mai mare”, a spus Rignot.
El a spus că lumea trebuie să reducă acum poluarea care provoacă încălzirea planetei pentru a limita impactul, dar a avertizat: „Chiar dacă o facem, ne putem aștepta la o creștere a nivelului mării în viitor, ca urmare a pagubelor care au fost deja produse”.
