Germania modernă nu s-a împăcat niciodată cu ideea de spioni. Umbrele a două regimuri totalitare – statul nazist al lui Adolf Hitler și Germania de Est comunistă – încă apasă asupra dezbaterii publice și a deciziilor guvernamentale legate de agenți, supraveghere și colectarea de informații, scrie Financial Times.
BND, serviciul de informații externe al Germaniei și unul dintre cele mai mari din Europa, a părut uneori atât de încorsetat de reguli, încât unul dintre foștii săi șefi își compara mandatul cu administrarea unei birocrații aflate la marginea statului german. Politicieni și chiar angajați ai BND glumeau spunând că agenția cu 6.500 de angajați este „vegetariană”, în comparație cu omoloagele „carnivore” precum SIS-ul britanic, CIA americană sau DGSE-ul francez.
Iar în 2022, BND părea atât de depășit în privința Rusiei, încât, atunci când au început să cadă bombele asupra Kievului, președintele de atunci al agenției a fost prins în oraș și i-au trebuit două zile ca să ajungă la granița cu Polonia. În contrast, CIA și SIS avertizau deja asupra unui atac.
Patru ani mai târziu, Germania încearcă să transforme BND într-un serviciu de spionaj mai modern și mai eficient, capabil să contracareze amenințarea venită din partea Rusiei, într-un moment în care liderii europeni au ajuns la concluzia că nu se mai pot baza atât de mult pe Statele Unite.
O nouă eră pentru spionii germani
În timp ce armata germană, Bundeswehr, se reînarmează în ritm alert după invazia rusă la scară largă din Ucraina, guvernul consideră că a venit momentul ca și BND să fie reechipat, extins și pus pe picior de război. Berlinul plănuiește o Zeitenwende – o schimbare de epocă – nu doar pentru soldații săi, ci și pentru cei care conduc serviciile de informații.
„Având în vedere responsabilitatea pe care o avem în Europa, ținând cont de mărimea și de forța noastră economică, ambiția noastră este, prin urmare, ca BND să funcționeze la cel mai înalt nivel al activității de informații”, a declarat cancelarul Friedrich Merz într-un discurs de toamna trecută.
Guvernul a majorat deja bugetul BND cu aproximativ 25%, la 1,51 miliarde de euro anul acesta, și urmează să prezinte Bundestagului, până în toamnă, o nouă lege privind agenția. Variantele preliminare scurse în presă sugerează un set amplu de reforme – cele mai importante din cei 70 de ani de istorie ai BND – care vor acorda agenției noi puteri considerabile.
„Trebuie și vom fi prima linie de apărare a Germaniei”, le-a spus angajaților, într-un discurs ținut cu ușile închise în aprilie, șeful BND Martin Jäger, numit de Merz în 2025.
Însă o serie de interviuri cu politicieni, oficiali și angajați actuali și foști ai BND arată că acest demers ar putea fi în continuare frânat de birocrația și de legalismul care afectează multe componente ale statului german – precum și de mentalitatea agenției înseși.
De ce îi este teamă Germaniei de propriii spioni
Noua lege propusă de guvern va răsturna sistemul de control politic și judiciar sub care funcționează în prezent BND și va schimba regulile privind cine poate și cine nu poate fi supravegheat.
Într-o țară a cărei constituție de după Războiul Rece a fost concepută pentru a proteja viața privată a cetățenilor, după zeci de ani de represiune a statului, ideea de a relaxa regulile îi face pe mulți să se simtă profund inconfortabil – chiar și în interiorul aparatului de securitate.
„Redactarea unei noi legi este o soluție foarte germană la o problemă”, spune un diplomat german. „Problema mai profundă (...) ține de cultura politică”.
Cei cu experiență în BND susțin însă că schimbarea este nu doar necesară, ci urgentă. „Realitatea este că, în cea mai mare parte a ultimelor două decenii, regulile de acțiune ale BND au devenit tot mai stricte, chiar dacă lumea a devenit mai instabilă, iar amenințările la adresa Germaniei au crescut”, spune un fost oficial al agenției. „Am ajuns la un punct critic în care fie facem ceva radical, fie suportăm cu adevărat consecințele”.
Un trecut complicat
BND nu are un trecut tocmai simplu. Agenția care a precedat-o a fost Organizația Gehlen, o rețea sprijinită de SUA și formată din foști agenți de informații militare ai regimului nazist. Reinhard Gehlen, devenit primul președinte al organizației în 1956, fusese șeful spionajului Wehrmacht-ului pe frontul de est în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În timpul Războiului Rece, BND a avut succese notabile. Serviciile de informații din blocul de la Varșovia îl citau adesea drept cel mai capabil adversar al lor, de-a lungul anilor '50 și '60. În Afganistan, în anii '80, a coordonat o vastă rețea secretă pentru a scoate echipamente militare sovietice din țară. Și, vreme de zeci de ani, a fost – alături de CIA – proprietarul secret al celei mai de succes companii de criptografie din lume, Crypto AG, cu sediul în Elveția. Până în anii '80, se estimează că 40% din traficul diplomatic global era trimis folosind aparatele Crypto AG. CIA și BND puteau citi totul.
Însă, conștient de cât de toxic era subiectul supravegherii pentru mulți cetățeni, establishmentul politic german rareori avea ceva pozitiv de spus despre agenție. În deceniile de după Războiul Rece, lucrurile nu s-au îmbunătățit prea mult.
Documentele scurse în 2013 de fostul colaborator al Agenției Naționale de Securitate (NSA) Edward Snowden au scos la iveală activități de supraveghere în masă derulate de serviciile americane mână în mână cu BND pe teritoriul german, adâncind și mai mult neîncrederea. Ca răspuns la aceste dezvăluiri, Germania a înăsprit legea care reglementează BND, impunând noi restricții.
Dar, de la invazia din Ucraina din 2022, calculele s-au schimbat.
„Oamenii au ajuns acum în punctul în care își dau seama că trebuie să protejăm această țară mai bine decât am reușit în ultimii ani”, spune Marc Henrichmann, președintele influentei comisii din Bundestag care monitorizează activitatea BND. „Nu mai întâlnesc niciun antreprenor care să nu fi realizat cât de des au loc atacuri cibernetice. Toată lumea a văzut drone la aeroport. Toți văd la știri, sau în altă parte, petrolierele flotei-fantomă”.
Ideea că BND nu se mai poate baza pe serviciile americane ca să-i furnizeze informații a avut ecou la mulți germani. Atunci când administrația Donald Trump a suspendat pentru scurt timp partajarea informațiilor cu Ucraina, în martie 2025, un oficial european din domeniul informațiilor a spus că asta a pus pe gânduri întregul continent.
Ce va schimba noua lege
Deși detaliile noii legislații sunt încă în lucru, oficialii BND și ai cancelariei spun că aceasta va viza patru domenii: informațiile obținute prin interceptarea comunicațiilor (signals intelligence), folosirea inteligenței artificiale și a tehnologiei, noi puteri ale agenției de a „riposta” împotriva adversarilor și supravegherea propriei activități.
Când primele variante ale legii s-au scurs în presă în acest an, Henrichmann spune că se aștepta ca indignarea publică să blocheze procesul de reformă sau, cel puțin, să-l trimită înapoi la masa de lucru. În schimb, spune el, „reacțiile au fost reținute (...) Cei mai mulți dintre cei care mi-au scris au spus: «În sfârșit se întâmplă ceva»”.
Judecători și reguli
În 2020, Curtea Constituțională Federală a Germaniei a pronunțat o decizie de referință în favoarea unui grup de activiști pentru drepturile civile, care contestau practicile de supraveghere ale BND încă de la dezvăluirile lui Snowden. Esența devastatoare a hotărârii – care a creat un consiliu de judecători menit să monitorizeze și să autorizeze supravegherea efectuată de BND – era exprimată chiar în primul dintre cele 332 de puncte ale deciziei: „Protecțiile oferite de (...) constituția germană ca drepturi de apărare împotriva (...) supravegherii se extind și asupra cetățenilor străini aflați în străinătate”.
Decizia a scos la lumină tensiunea nerezolvată dintre constituția germană modernă – cu protecțiile sale maximaliste ale drepturilor omului – și natura spionajului. Serviciile de informații sunt, prin definiție, organizații cărora li se permite să încalce legea, iar statele le folosesc pentru a opera în zone moralmente gri, în care reprezentanții lor oficiali nu pot acționa.
Spre deosebire de omoloagele sale din alte democrații occidentale, BND este însă acum monitorizat de nu mai puțin de patru entități separate: consiliul înființat prin decizia din 2020, comisia lui Henrichmann (care se reunește în mare parte în secret și are puteri largi de control), o comisie de zece experți și foști parlamentari care verifică retroactiv activitățile de supraveghere și, în final, Comisarul Federal pentru Protecția Datelor și Libertatea Informației, cu puteri extinse de aplicare a legii.
Un „minut BND” sau un minut adevărat?
De la nodul de internet DE-CIX din Frankfurt – unul dintre cele mai mari centre de comunicații din lume –, BND poate prelua zilnic aproximativ 1,2 trilioane de comunicări și le poate copia la sediul său tehnic din Pullach, lângă München. Este o sarcină centrală a agenției. Precum DGSE-ul francez, BND se ocupă de interceptarea și analiza în masă a datelor digitale din rețelele de telecomunicații – activitate care, în SUA și Marea Britanie, este realizată de NSA, respectiv GCHQ.
În prezent, însă, reguli stricte limitează modul în care folosește această comoară de informații. Pentru a filtra datele, agenția trebuie să folosească un termen sau un set de termeni de căutare justificați printr-un set detaliat de cerințe legale. Nu poate accesa informații despre cetățeni germani sau jurnaliști – și nici ceva ce ține de intimitatea sexuală sau de convingerile religioase ale unei persoane. Astfel, un presupus spion rus angajat ca jurnalist la una dintre publicațiile aservite Kremlinului este protejat de supraveghere chiar de constituția germană.
Există și restricții stricte privind păstrarea datelor. Uneori, BND este nevoit să șteargă seturi de date după doar două săptămâni, ceea ce îi descumpănește pe analiștii care au nevoie de mai mult timp pentru a urmări o pistă. Iar atunci când agenția produce „informații de ultim moment” pentru Berlin sau pentru aliații săi, glumește un ofițer de carieră de rang înalt, toți cei care le primesc trebuie să întrebe mai întâi dacă e vorba de „un minut BND sau un minut adevărat”.
Noua lege își propune să remedieze astfel de probleme. Guvernul spune că nu urmărește să reducă supravegherea, ci să o facă mai ușor de gestionat – de exemplu, prelungind mult perioada în care pot fi păstrate datele și metadatele care au trecut de filtrele agenției, dincolo de actualul maximum de șase luni. BND speră, de asemenea, să stocheze mult mai mult timp întreaga masă de informații online nefiltrate pe care le captează zilnic – date pe care acum le păstrează doar câteva zile.
Acest lucru este important pentru că, în prezent, Germania nu obligă companiile comerciale să rețină datele. Chiar și cu un mandat, BND nu reușește adesea să acceseze informații valoroase de la companiile de internet, fiindcă acestea le-au șters deja.
Prin comparație, Marea Britanie poate obliga operatorii de telecomunicații și furnizorii de internet să păstreze datele până la un an. Dreptul legal de a reține mai mult timp masa de date adunată – până la 15 luni pentru metadate – este esențial pentru ceea ce, în jargonul BND, se numește capacitatea de „pornire la rece” (cold start): atunci când se întâmplă ceva neașteptat, un „tampon” de date stocate, în care se poate scotoci înapoi – o fotografie a traficului global de internet –, poate fi vital pentru găsirea unor indicii.
Dar, într-un secol în care servicii precum CIA au fost implicate în acte precum tortura și „predările extraordinare” de suspecți, mulți comentatori subliniază importanța controlului și a supravegherii.
„Argumentul că noi, aici în Germania, suntem atât de teribil de constrânși este adesea politizat și prea impresionist. Merită o comparație mai bine fundamentată pe fapte”, spune Thorsten Wetzling, fondatorul European Intelligence Oversight Network, un forum al practicienilor și academicienilor din domeniul supravegherii serviciilor.
„I-aș contrazice pe cei care spun mereu că suntem în dezavantaj – că toate celelalte servicii europene pot face mult mai multe decât noi”. Legea actuală este un compromis dezordonat, spune Wetzling, și trebuie reformată cuprinzător, dar deja îi acordă BND mai multă libertate decât se recunoaște uneori.
„Mr Dynamite”
Germania a încercat cândva să aibă propriul James Bond. Bob Urban (Agentul 18, nu 007) era un agent BND afemeiat, înarmat și șofer de Porsche, cu o slăbiciune pentru acțiune în detrimentul discreției. Filmul din 1967 Mr Dynamite – Tomorrow Death Will Kiss You a fost, în pofida sprijinului secret venit de la BND-ul real, un eșec.
Acum însă, guvernul german speră să injecteze ceva mai mult din spiritul Agentului 18 în BND. Politicienii de la Berlin vorbesc despre diferența dintre un Nachrichtendienst – „ND”-ul din acronimul serviciului, însemnând „serviciu de informații” – și un veritabil serviciu secret.
Prima categorie este cea pentru care a fost gândit BND: un instrument de colectare și analiză secretă a informațiilor, care ajung pe birourile decidenților germani, ce dau apoi altor componente ale statului ordin să acționeze. Agenții precum CIA și DGSE-ul francez intră în a doua categorie: servicii care nu doar adună informații, ci desfășoară și operațiuni agresive – până la și inclusiv asasinate.
Pentru BND, guvernul german intenționează ca schimbarea – deocamdată – să vizeze în principal activitățile din spațiul cibernetic. Spionii germani ar trebui să poată „riposta prin hacking” împotriva țintelor, spun oficialii. Un oficial al agenției se întreabă de ce BND nu ar putea folosi programe malițioase pentru a provoca daune fizice fabricilor de drone rusești, de pildă.
Intenția este și de a încuraja o schimbare culturală mai amplă, în care angajații BND să fie încurajați să-și asume riscuri calculate și să devină mai proactivi. Angajații lasă impresia că, în prezent, operațiunile agenției sunt concepute mai degrabă de juriștii ei decât de agenți.
Într-o lume a războiului hibrid tot mai prezent – purtat deosebit de agresiv de Rusia –, acest lucru trebuie să se schimbe, spun ei. „Merge încet, dar merge în direcția corectă”, spune șeful unui alt serviciu european de informații. „Cyberul este încă un joc blând (...), dar este un început bun”.
Gigant adormit sau pepinieră de avocați?
Schimbarea culturii BND ar putea cere însă mai mult decât o nouă lege. Într-un fel sau altul, agenția a fost în permanență „în reformă” pentru a-și corecta slăbiciunile percepute, în mare parte din cei 70 de ani de istorie. Problema ține mai puțin de BND, spune un fost oficial, și mai mult de statul german însuși.
În SUA, Marea Britanie și Franța, serviciile de informații externe sunt componente esențiale ale autorității și influenței prezidențiale sau a prim-ministrului. În Germania, prin contrast, BND este adesea văzut de cancelari și de miniștrii lor ca o potențială sursă de probleme politice.
Dintre cei 12 șefi permanenți ai BND de după fondatorul Gehlen, doar trei au fost ofițeri de informații de carieră. Dintre aceștia, doar unul, Eberhard Blum, care a condus serviciul din decembrie 1982 până în iulie 1985, fusese angajat de carieră al BND. Restul au fost birocrați, polițiști și juriști.
Rapoartele BND – aproximativ 400 pe lună – sunt distribuite în tot aparatul guvernamental. Agenția nu are însă un susținător la masa cabinetului, iar prioritățile sale se pierd adesea sau sunt minimalizate în ministere conduse de demnitari care nu se ocupă în primul rând de securitatea națională.
În plus, de la BND se așteaptă în continuare să funcționeze ca un serviciu de informații global și să acopere totul, de la economie până la echipamente și doctrină militară. Prin comparație, SIS-ul britanic este mult mai concentrat pe informații politice, cu zone geografice de interes mult mai clar definite – Rusia, de exemplu.
În 2019, BND și-a inaugurat un sediu nou și strălucitor în centrul Berlinului, pe locul unei vechi cazărmi și al unei piețe de paradă despre care Marlene Dietrich cânta cândva în Lili Marleen.
Clădirea, un complex de impunătoare construcții gri întins cât 36 de terenuri de fotbal, este cel mai mare sediu al unui serviciu de informații din lume, mai mare chiar și decât baza CIA de la Langley, Virginia.
„Au nevoie de un loc unde să-și pună toți avocații”, ironizează un diplomat german.
Speranța pe care o exprimă angajații este însă că BND e gigantul adormit pe care sediul îl sugerează – unul care poate ajuta la contracararea amenințării ruse, într-un moment în care Europa se teme că ar putea fi abandonată de SUA, binefăcătorul ei tradițional în materie de informații. Schimbarea legii este un început, spune un oficial german de rang înalt de la sediul BND, dar e doar începutul.
Ştiri video recomandate
