În cel mai vestic punct al Mongoliei interioare, în mijlocul deșertului Gobi, a existat cândva un regat prosper. A fost un centru comercial, artistic și religios. Tot ce a mai rămas din el sunt bastioanele care protejau odinioară orașul, astăzi prăbușite, câteva clădiri de lut sfărâmate și oase împrăștiate și albite de soare.
„Aici sunt fantome”. Asta spun oamenii locului. Ei susțin că acest loc, o fortăreață împrejmuită cu ziduri abandonată în secolul al XIV-lea și numită Khara Khoto — Orașul Negru — este ocupat de demoni și spirite.
Khara Khoto este o grămadă înspăimântătoare de nisip adunat de vânt, care acoperă parțial meterezele sale înalte de 9,1 metri. În interiorul zidurilor orașului se află ruinele unui regat odinioară înfloritor. Tot ce a mai rămas sunt clădiri de lut spulberate și maronii, dărâmate cu mult timp în urmă, împrăștieri de oase albe, neidentificabile de-a lungul timpului, și oale și boluri de faianță sparte. Pietre de moară de granit stau, de asemenea, pe jumătate îngropate în nisip.
› Vezi galeria foto ‹
Orașul a fost construit în 1032 și cucerit de Genghis Khan în 1226 (ultima sa mare bătălie), însă, în loc să fie devastat, așa cum făcea de obicei Hoarda de Aur cu orașele cucerite, Khar Khoto a înflorit sub conducerea mongolă. În timpul lui Kublai Han, orașul s-a extins de trei ori față de dimensiunea inițială, fiind menționat chiar de Marco Polo în jurnalul său de călătorie, sub numele său Tangut de Etzina.
Khara Khoto a continuat să prospere sub ocupația mongolă, dar în 1372 un batalion Ming a lipsit orașul de sursa de apă, ucigând pe toți cei aflați acolo. Șase sute de ani de furtuni de praf aproape că au îngropat Khara Khoto, până când exploratorul rus P.K. Kozlov a excavat și cartografiat situl, recuperând sute de texte din epoca Tangut.
Nimeni nu știe cu exactitate cum a căzut Khara Khoto, dar legendele spun că viclenii conducători Ming au deviat râul Ejin, singura sursă de apă a orașului, care curgea chiar în afara cetății. Pe măsură ce soldații Ming sufocau orașul fără să fie nevoie să pună piciorul în interiorul zidurilor sale, locuitorii din Khara Khoto și-au dat seama că era nevoie să facă o alegere teribilă: să moară de sete sau să înfrunte soldații Ming în luptă.
Potrivit legendei, sfârșitului violent și sângeros al Orașului Negru a fost în 1372. Pe măsură ce lipsa apei devenea mortală, Khara Bator, regele cetății și-a recunoscut soarta. Înnebunit de furie, și-a ucis familia - apoi s-a sinucis. Când soldații Ming au atacat în cele din urmă, au măcelărit nu numai populația rămasă, ci și toate vitele și caii. După această înfrângere, Khara-Khoto a fost abandonat și a căzut în ruine.
Ştiri video recomandate
