La 15 ani după moartea lui Solomon R. Guggenheim, fundația care administra vasta lui colecție de artă a ajuns la concluzia că deținea prea mai multe picturi ale lui Wassily Kandinsky și nu mai avea ce să facă cu ele.
Solomon R. Guggenheim, om de afaceri american, a fost unul dintre cei mai importanți și mai devotați susținători ai pictorului rus Kandinsky. Dar în 1964, deși administra muzeul care îi purta numele în Manhattan, fundația Guggenheim a scos la vânzare 50 dintre cele 170 de lucrări ale lui Kandinsky pe care le deținea (creații abstracte caracterizate de forme geometrice și culori vibrante) „din lipsă de spațiu”, potrivit CNN.
Atunci când a anunțat decizia, nepotul omului de afaceri, Harry F. Guggenheim, a spus că membrii consiliului de administrație se temeau că altfel operele de artă ar fi rămas ascunse „în seifurile noastre”, potrivit relatărilor din acea perioadă. „Am ajuns la concluzia că acesta nu ar trebui să fie destinul acestor picturi”, a adăugat el.
Era o intenție nobilă, dar, privind retrospectiv, s-a dovedit a fi una păguboasă.
La o licitație organizată la Londra în același an, cele 50 de picturi au fost vândute pentru suma totală de 536.580 de lire sterline, echivalentul de atunci a aproximativ 1,5 milioane de dolari. Multe dintre ele au reapărut ulterior pe piață, la prețuri considerabil mai mari. Acum, una dintre lucrări - Betonte Ecken („Colțuri accentuate”), pentru care, în 1964, un comerciant de artă din New York a oferit suma de numai 22.000 de lire sterline (aproximativ 62.000 de dolari la acea vreme, echivalentul a 540.000 de dolari în banii de astăzi) - revine la licitație, și se poate vinde cu o sumă colosală, cuprinsă între 60 și 80 de milioane de dolari, potrivit estimărilor.
„Pe atunci, Guggenheim avea parte de o asemenea abundență de opere de artă valoroase, încât aproape că nu știa ce să facă cu ele”, a declarat Max Carter, directorul global al departamentului de artă din secolele XX și XXI al casei de licitații Christie's, organizatoarea vânzării din această lună. Fundația „a vândut capodopere extraordinare, lucrări a căror vânzare ar fi de neconceput în zilele noastre”, a adăugat el.
Betonte Ecken nu doar că este pe cale să doboare recordul de licitație pentru o operă a lui Kandinsky, ci este practic sigur că o va face. Christie's a anunțat că un garant a confirmat o ofertă care depășește recordul anterior, de 37,2 milioane de lire sterline (44,55 milioane de dolari), plătite în 2023 pentru tabloul său Murnau mit Kirche II („Murnau cu biserică II”).
Creșterea spectaculoasă a valorii operelor lui Kandinsky demonstrează statutul de care se bucură artistul pe piața de artă contemporană. Deși reputația sa era deja bine consolidată în momentul vânzării organizate de Guggenheim - trecuseră deja două decenii de la moartea pictorului -, Betonte Ecken era, la acea vreme, „încă o lucrare extrem de avangardistă”, a spus Carter. „Astăzi, a devenit o operă canonică”, a adăugat el, descriind tabloul drept o expresie „emblematică” a stilului lui Kandinsky.
„Dacă ai ieși pe stradă și ai ruga primele zece persoane care au auzit de Kandinsky să închidă ochii și să descrie cum arată una dintre capodoperele sale, aceasta ar fi imaginea pe care ar descrie-o”.
Culoare, complexitate, compoziție
Una dintre figurile marcante ale apariției artei abstracte în anii 1910, Kandinsky a pictat Betonte Ecken între decembrie 1922 și ianuarie 1923. Este vorba despre o perioadă esențială din cariera artistului - și din evoluția curentului abstract în ansamblu -, care a dat naștere unora dintre cele mai căutate lucrări ale sale.
După ce petrecuse șapte ani în Rusia natală, Kandinsky tocmai se întorsese în Germania, unde locuise înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Arta sa intrase într-un conflict tot mai pronunțat cu ideologia antiburgheză a noului regim sovietic (mai târziu, avea să fie catalogat și drept artist degenerat de către naziști), astfel că a acceptat invitația de a preda teoria artei la celebra școală Bauhaus din Weimar.
Pictat la scurt timp după sosirea sa, Betonte Ecken ilustrează abordarea profund teoretică a lui Kandinsky în ceea ce privește forma și geometria. Complexitatea, culoarea și compoziția sa „sintetizează tot ceea ce a precedat această lucrare”, a spus Carter. „Pentru unii colecționari, aceasta este cea mai importantă și mai valoroasă perioadă a creației sale”, a adăugat el.
Tabloul reflectă, de asemenea, rolul esențial pe care muzica l-a avut în opera lui Kandinsky. Artistul a ales în mod celebru o carieră în artă după ce a asistat, în 1896, la un concert cu muzică de Wagner, la Teatrul Bolșoi din Moscova. („Am văzut toate culorile în mintea mea; se aflau în fața ochilor mei”, avea să scrie ulterior despre acea experiență. „Linii năvalnice, aproape nebunești, se conturau în fața mea”).
Pe lângă liniile negre care amintesc de cele ale unei partituri muzicale, Betonte Ecken este „simfonic” și într-un sens mai puțin literal, a explicat Carter.
„Când stai în fața acestui tablou, relația dintre toate aceste forme și elemente atât de diferite - care, în mâinile unui artist inferior, ar fi haotice, amestecate și poate lipsite de coerență - este extrem de armonioasă”, a spus el, adăugând: „Totul ține, în esență, de relațiile dintre forme”.
Pictat pe o pânză pătrată, cu laturile de peste 1,29 metri, Betonte Ecken (expresie germană care înseamnă „Colțuri accentuate”) are dimensiuni neobișnuit de mari pentru o lucrare de Kandinsky. Potrivit lui Carter, valoarea tabloului a fost influențată și de raritatea relativă a operelor artistului.
Comparativ cu contemporanii săi, Kandinsky nu a fost un pictor deosebit de prolific. Deși nu există o cifră exactă a întregii sale producții artistice, un catalog raisonné - o lucrare de referință care inventariază operele cunoscute ale unui artist - enumeră mai puțin de 1.200 de picturi în ulei. Prin comparație, unul dintre cataloagele raisonné dedicate lui Pablo Picasso cuprinde peste 16.000 de picturi și desene. Multe dintre lucrările lui Kandinsky se află în colecțiile unor instituții care, în prezent, nici nu s-ar gândi să le vândă.
Printre acestea se numără și Muzeul Guggenheim, care a achiziționat ulterior noi opere ale lui Kandinsky și deține în prezent peste 150 de lucrări ale artistului. Este posibil ca muzeul să fi pierdut capodopere în valoare de milioane de dolari din patrimoniul său, dar se poate spune că a păstrat cele mai emblematice exemple ale creației sale, inclusiv celebra pictură Komposition VIII („Compoziția VIII”).
Așa cum declara nepotul marelui colecționar înaintea licitației din 1964, fundația a scos la vânzare numai acele picturi care puteau fi „cedate în mod rezonabil, fără a diminua prestigiul colecției permanente a muzeului”.
