Un nou studiu readuce în atenție misterul statuilor de pe Insula Paștelui. Cercetătorii au descoperit că impresionanții moai nu ar fi fost târâți pe sol, așa cum se credea până acum, ci deplasați printr-un sistem ingenios de balans și frânghii, care le-ar fi permis să „meargă” vertical, pas cu pas, până la locul unde au fost ridicați, informează Live Science.
Fizica pendulului, posibilul secret din spatele mișcării legendare a statuilor
O nouă teorie fascinantă susține că statuile din Rapa Nu s-ar fi deplasat cu ajutorul fizicii pendulului și al ingeniozității umane. Descoperirea oferă o perspectivă revoluționară asupra uneia dintre cele mai mari enigme din arheologia mondială.
› Vezi galeria foto ‹
Cercetarea, publicată în prestigioasa revistă Journal of Archaeological Science, a fost realizată de o echipă internațională de antropologi și fizicieni care au combinat tehnologia modernă cu analiza atentă a sculpturilor originale. Ei au descoperit că unele dintre statuile neterminate, abandonate pe drumurile antice ale insulei, aveau o formă neobișnuită: o bază ușor rotunjită și o înclinare subtilă spre față.
Aceste trăsături nu erau întâmplătoare. Potrivit cercetătorilor, ele erau menite să permită balansul controlat al statuilor, făcând posibilă deplasarea lor pe verticală, în poziție aproape dreaptă, printr-un joc inteligent de forțe și mișcări pendulare.
„Totul ține de fizică și ingeniozitate”, explică autorii studiului. „Statuile erau sculptate într-un mod care le permitea să fie mișcate cu forță minimă, folosind balansul natural al greutății. Când privești procesul în acțiune, îți dai seama că e cea mai logică metodă posibilă.”
În loc să fie târâte sau rostogolite, moai-urile ar fi fost „plimbate” ușor de echipe mici de oameni, care trăgeau alternativ de frânghii fixate în jurul capului și al umerilor statuii, imitând mișcarea unui om care se leagănă dintr-un picior pe altul.
Această teorie contrazice viziunea clasică potrivit căreia transportul statuilor ar fi necesitat mii de oameni și resurse colosale. Dimpotrivă, cercetătorii sugerează că locuitorii din Rapa Nui au aplicat, cu o precizie remarcabilă, legile fizicii pendulului, reușind să transforme un bloc uriaș de piatră într-un obiect capabil să se deplaseze aproape singur.
Rezultatele studiului indică faptul că mobilitatea moai-urilor nu era doar un act de forță, ci și un gest spiritual și ceremonial, fiecare pas reprezentând o mișcare ritualică spre locul sacru unde statuia urma să fie ridicată.
Analiza virtuală a mai multor statui nefinalizate a arătat și alte detalii semnificative absența orbitelor oculare, forma asimetrică a bazei și unghiul de înclinare calculat cu precizie. Toate acestea sugerează că statuile erau proiectate să se deplaseze „în picioare” și să fie finisate abia după ce ajungeau la destinație.
Acest detaliu întărește ideea că meșterii din Rapa Nui aveau o înțelegere intuitivă a echilibrului și a forței de gravitație, iar metoda de transport a fost la fel de sofisticată ca sculptura în sine.
Unii arheologi privesc noua teorie cu prudență, argumentând că forma statuilor ar fi putut avea și alte explicații poate legate de simbolism sau de stilurile artistice ale diferitelor perioade. Totuși, mulți recunosc valoarea descoperirii ca pe o demonstrație impresionantă a potențialului uman de a folosi logica naturală a mișcării pentru a rezolva probleme aparent imposibile.
„Această cercetare nu doar rescrie o pagină din istorie, ci ne amintește cât de ingenioși pot fi oamenii atunci când sunt nevoiți să depășească limitele tehnice”, a spus o profesoară de arheologie de la University College London, citată de Live Science.
Astăzi, misterul moai-urilor rămâne încă o sursă de fascinație globală, dar noua descoperire readuce în prim-plan o idee veche: că răspunsurile nu se află întotdeauna în forță, ci în echilibru, ritm și înțelepciune practică.
După secole de speculații, statuile care veghează tăcut țărmurile Rapa Nui par să ne spună, într-un limbaj al pietrei și al mișcării, că uneori chiar și cele mai grele monumente pot merge singure.
Ştiri video recomandate
