Măturat de două ori pe zi de cele mai înalte maree din lume, Golful Fundy oferă o mulțime de experiențe unice pentru călătorii dispuși să iasă din zonele turistice obișnuite. Jurnaliştii BBC News au plecat spre Insula Miniștrilor, o insulă mareică situată la capătul sudic al provinciei New Brunswick. Pentru a ajunge pe insulă, turiştii trebuie să traverseze o fâşie îngustă de pământ care este chiar fundul mării, expusă doar în timpul refluxului. Când Atlanticul de Nord se retrage, cu o forță impresionantă în Golful Fundy, acea potecă dispare sub aproape șase metri de apă rece.
Pe drum, turiştii trec prin păduri dese și sate adormite. Pe coastă, o fâșie de nisip și pietriș proaspăt ieșită din ocean, cu o lungime de un kilometru face legătura cu Insula Miniştrilor. Deşi drumul spre Insulă este o aventură în sine, locul merită vizitat.
Cu o suprafață de 200 de hectare, insula a fost reședința de vară a magnatului feroviar William Van Horne, omul care a contribuit decisiv la construirea Căii Ferate Canadiene Pacific, finalizată în 1885. Calea ferată a unit fizic tânărul stat canadian și a deschis drumul turismului spre sălbăticia sa vastă.
Urme ale acelei istorii pot fi încă descoperite printre cabanele, băile și hambarele elegante ale proprietății. Van Horne a îngropat un vagon de tren care servea drept rezervor de apă pentru oaspeții săi – printre care s-au numărat membri ai familiei regale și politicieni. Sistemul de iluminat cu gaz acetilenic din cabană era același folosit la vagoanele feroviare Canadian Pacific – tehnologie de vârf la sfârșitul secolului al XIX-lea.
"Cred că întreaga cabană arată puțin ca un tren", a spus Susan Goertzen, managerul turismului insulei.
Totuși, pentru familia Van Horne, insula a fost mai ales un refugiu liniștit, departe de agitația din Montreal – o liniște care persistă și astăzi de-a lungul celor 20 de kilometri de trasee de drumeție.
"Când veneau mareele, aveai parte de intimitate totală. Aici, totul se desfășoară după ritmul mareelor", a spus Goertzen.
Așa este viața la marginea Golfului Fundy, un loc ce se mândrește cu cea mai mare amplitudine a mareelor din lume și este considerat una dintre marile minuni naturale ale Americii de Nord, alături de Marele Canion și Yosemite. De două ori pe zi, aproximativ 160 de miliarde de tone de apă – mai mult decât debitul combinat al tuturor râurilor de apă dulce ale lumii – se revarsă în acest golf ce desparte provinciile New Brunswick și Nova Scotia.
Înălțimea mareelor ajunge la 12 metri, de 12 ori mai mult decât media globală, dictând ritmul vieții locale, hrănind fauna și oferind aventurierilor o mulțime de experiențe spectaculoase.
După aventura de pe Insulă, excursiile cu barca Zodiac din St. Andrews, alături de echipa Fundy Tide Runners, este cea mai bună alegere pentru a observa balenele și alte viețuitoare marine atrase de bogăția de nutrienți adusă de maree.
Peste o duzină de specii de balene folosesc golful pentru a se hrăni şi pentru a creşte.
Jurnaliştii BBC au trecut şi pe lângă celebrul vârtej Old Sow, al doilea ca mărime din lume, creat de ciocnirea violentă a mareelor la capătul vestic al golfului.
Întorşi pe uscat, aceştia au urmat din nou traseul mareelor spre Parcul Provincial Hopewell Rocks, unde 20 de formațiuni de stâncă uriașe se ridică din mare, acoperite de vegetație. La flux, ele par insule plutitoare, dar la reflux, se transformă în coloși de piatră.
Formele lor ciudate – cu "capete" și "talie" – amintesc de figuri umane. Conform legendelor transmise de Primele Națiuni Mi’kmaw și Passamaquoddy, care trăiesc aici de peste 11.000 de ani, aceste stânci sunt oameni transformați în piatră de balene uriașe.
"Legendele acestea sunt foarte vechi", a spus George Paul, bătrân Mi’kmaw din Metepenagiag, New Brunswick.
Multe dintre ele se leagă de semizeul Glooscap, care "a creat lumea din jurul său". Într-una dintre povești, Glooscap și-a învins fratele malefic, Malsum, și l-a transformat în piatră pentru a îndura pedeapsa oceanului vreme de mii de ani.
"Stâncile Hopewell sunt pedeapsa lui Glooscap pentru Malsum", a spus Paul.
În alte variante, Glooscap își părăsește tărâmul, navigând spre est, dincolo de mare. Mai departe, către Nova Scotia, se află și spectaculoasele stânci fosile din Joggins – un loc unde istoria merge mult mai departe în timp, dincolo de primele ființe umane.
Acest sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, supranumit "Galapagosul erei cărbunelui", ascunde fosile ale primelor creaturi care au pășit pe uscat, cu peste 300 de milioane de ani în urmă.
"Aproape fiecare piatră pe care o ridici are fosile mai vechi cu 75 de milioane de ani decât dinozaurii", a spus Brian Hebert, ghid local și proprietar al Fundy Treasures, care organizează tururi la reflux, când pădurea fosilizată este cel mai accesibilă.
Hebert cutreieră aceste plaje din copilărie, iar în 2023 a primit cel mai prestigios premiu internațional acordat paleontologilor amatori.
În muzeul local se află un scorpion fosilizat – singurul descoperit vreodată la Joggins – etichetat "B. Hebert, colecționar".
"Era o lume complet diferită de cea pe care o cunoaștem", a spus Hebert, arătând spre trunchiurile pietrificate ale unor copaci uriași – relicve ale unor păduri mlăștinoase populate cândva de reptile și insecte gigantice.
Hebert a explicat că fără mareele Golfului Fundy, această comoară ar fi rămas ascunsă. Forța apelor a sfărâmat stâncile, oferind o fereastră rară spre trecutul îndepărtat al Pământului.
"Dacă n-am avea Golful Fundy, nimeni n-ar ști de ele. Mereu ies la iveală noi fosile", a explicat el.
Ştiri video recomandate
