Misterul fetei fără nume care a fost găsită moartă într-un oraș spaniol. Sora ei a recunoscut-o într-un documentar, după 30 de ani

Într-o dimineață de septembrie din 1990, descoperirea corpului unei tinere spânzurate de un pin în micul oraș spaniol Portbou a declanșat o investigație care avea să dureze peste 30 de ani. Identitatea victimei, un mister persistent, a fost dezlegată abia recent, transformând un caz de suicid aparent într-o poveste complexă despre disperare, pierdere și perseverență.

Descoperirea macabră și primele indicii

Pe 4 septembrie 1990, locuitorii din Portbou, un orășel de frontieră, au fost martorii unei scene macabre: trupul unei tinere atârna de un pin pe o pantă abruptă, potrivit The Guardian. Carles Cereijo, un tânăr reporter, a fost printre primii sosiți la fața locului: "Nu mai văzusem niciodată un cadavru. Am reușit să mă apropii și m-am gândit: ‘E de vârsta mea!’”.

Victima, desculță, cu ochi gri-albaștri și păr castaniu, purta salopetă albastră și o cămașă verde. Deși inițial s-a crezut că este vorba de suicid, lipsa semnelor de luptă și dificultatea de a lega nodul în acea poziție au ridicat semne de întrebare. Identitatea fetei rămânea un mister. "Era ca și cum identitatea ei ar fi fost ștearsă intenționat", se menționează în raportul inițial.

Rogelio Lacaci, medicul legist, a efectuat autopsia, confirmând decesul prin spânzurare. "Era evident de undeva din nordul Spaniei", își amintește Lacaci, însă etichetele hainelor nu ofereau indicii precise.

Ani de căutări fără rezultat

În următorii ani, autoritățile au încercat să identifice victima, apelând la mass-media și la bazele de date europene cu persoane dispărute. Familii din Spania, Germania și Franța au venit să caute fiicele dispărute, însă fără succes. În 1999, programul Fénix, o bază de date ADN a persoanelor dispărute, a fost creat, dar nici aceasta nu a ajutat la identificare.

În 2001, Lacaci a mers la cimitir pentru a preleva o probă ADN, însă a descoperit că nișa era goală. "Au furat fata!", a protestat el. Fusese reîngropată în groapa comună, conform regulilor municipale.

O schimbare de perspectivă și un nou fir al anchetei

Misterul a revenit în atenția publicului în 2022, când Carles Porta, un realizator de emisiuni despre crime reale, a decis să investigheze cazul. Intervievându-l pe Lacaci, Porta a descoperit o nouă perspectivă: "Nimeni nu exprimase nicio îndoială reală cu privire la sinucidere până când nu l-am intervievat pe Lacaci, și apoi totul a explodat".

Lacaci, după ce a revăzut fotografiile de la fața locului, a ajuns la concluzia că sinuciderea era imposibilă. "Trebuie să legi sfoara în jurul ramurii și apoi în jurul gâtului. Cum faci asta, în timp ce te echilibrezi pe o altă ramură în întuneric? Ori a învățat să zboare, ori cineva a ajutat", a declarat medicul legist.

O rază de speranță: identificarea lui Evi Rauter

În 2022, un documentar despre cazul fetei din Portbou a ajuns la o femeie italiană, care a recunoscut-o pe fată ca fiind sora ei, Evi Rauter, dispărută în urmă cu 30 de ani.

Cristina Rauter, sora victimei, a povestit ultimele momente petrecute cu Evi: "Era calmă, fără semne de tristețe sau depresie, doar dorea să se bucure de ultimele zile de vară". Evi plecase din Florența, unde locuia cu sora ei, spunând că merge la Siena, însă nu s-a mai întors. Familia a început imediat căutările, însă fără succes.

Anchetatorii încă nu știu ce s-a întâmplat cu Evi

Identificarea lui Evi Rauter a pus capăt unui mister care a durat peste trei decenii. Cazul a scos la iveală dificultățile întâmpinate în identificarea victimelor, importanța menținerii vii a anchetelor și necesitatea de a reevalua vechile concluzii în lumina unor noi dovezi. De asemenea, a subliniat suferința familiilor care trăiesc cu incertitudinea dispariției unei persoane dragi.

Chiar dacă misterul a fost elucidat, întrebări persistă. Ce s-a întâmplat cu Evi în acea zi fatidică? A fost vorba de suicid sau de crimă? Răspunsurile la aceste întrebări, odată cu închiderea acestui capitol, ar putea aduce un strop de alinare familiei îndoliate, după atâția ani de incertitudine.