Trei călugărițe au fost internate într-un azil pentru bătrâni și au fugit ca să se întoarcă, pe ascuns, înapoi la mănăstire. Nu, nu este un banc. Este povestea adevărată a călugărițelor Bernadette, Regina și Rita care au sfidat ordinele Bisericii ca să continue să locuiască la mănăstire, iar rebeliunea lor a strâns un fan club de 50.000 de următori pe rețelele sociale, relatează The Guardian.
Pentru Biserica Catolică din Austria aventura călugărițelor este un dezastru de imagine, mai ales după ce acestea s-au plâns că la întoarcerea în mănăstire s-au trezit că le-au dispărut bunurile, inclusiv bani, dar și le-a fost tăiat accesul la conturile lor bancare. Călugărițele speră că faima lor va ajunge până la Papa Leon, care ar putea interveni în favoarea lor.
Sora Bernadette își amintește cum se chinuia odinioară să-și trezească elevele de la internatul mănăstirii Goldenstein.
„Mă rugau: «încă cinci minute de somn, Berna»”, a povestit ea râzând.
La mai bine de 50 de ani distanță, situația s-a inversat: foștii elevi fac cu rândul pentru a le trezi pe cele trei călugărițe rămase în mănăstire.
„Sora Bernadette, în special, adoră să doarmă mai mult dimineața”, a spus Christina Wirtenberger, una dintre îngrijitoarele lor.
O operațiune secretă: călugărițele au intrat prin efracție în mănăstire
Bernadette (88 de ani), Regina (86 de ani) și Rita (82 de ani) încă se recuperează după șocul de a fugi în 4 septembrie dintr-un azil din apropiere unde au fost internate, spun ele, împotriva voinței lor. După ce au „evadat”, călugărițele au intrat prin efracție în fosta lor mănăstire, impozanta Schloss Goldenstein, din Elsbethen, lângă Salzburg.
Superiorul lor din 2022, rectorul Markus Grasl de la abația Reichersberg, le-a acuzat de „încălcarea jurământului de ascultare” pe care l-au depus când au intrat în ordin, prin ocuparea ilegală a casei lor monahale. Înaltul prelat susține că acestea trăiesc în „condiții prea precare” pentru vârsta lor înaintată. El a spus că mutarea lor de la mănăstire într-un loc mai potrivit a fost o acțiune necesar din grijă pentru ele și negociată cu surorile în prealabil.
Dar măicuțele spun că nu este așa și se țin ferme pe poziții. Mica lor rebeliune le-a adus fani la nivel internațional. Peste 50.000 de oameni le urmăresc acum pe rețelele sociale, primind relatări zilnice din viața acestor „rebele religioase” octogenare.
Operațiunea de salvare a călugărițelor a fost condusă de Wirtenberger, o fostă directoare de publicitate poreclită „Oki”, fostă elevă la internatul Goldstein în anii 70. Ea spune că, atunci când cele trei au fost duse într-un cămin la sfârșitul lui 2023, li s-a promis că va fi doar temporar. „Când, aproape doi ani mai târziu, erau încă acolo și atât de nefericite, furia noastră ne-a împins la acțiune.”
Cu ajutorul unui avocat, al unor localnici și al câtorva jurnaliști care au promis să păstreze secretul operațiunii, călugărițele au fost scoase din cămin și aduse înapoi la mănăstire. Un lăcătuș le-a ajutat să intre, iar un electrician și un instalator au reconectat clădirea la rețelele de utilități.
Internate la azil după decenii petrecute la mănăstire
Până la mutarea lor în azil, Regina – poreclită de eleve „Regi” – se afla la mănăstire din 1959, unde fusese și directoare. Ea preda șase materii și se ocupa de contabilitate.
Rita („Ritsch”), cunoscută pentru vivacitatea ei și pentru pasiunea pentru grădinărit, a intrat și ieșit din mănăstire, revenind definitiv în 1969.
Bernadette („Berna”), considerată cea mai severă, era acolo de peste șapte decenii, mai întâi ca elevă, apoi ca profesoară, având grijă și de treburi gospodărești precum gătitul și cusutul.
Mănăstirea Goldstein a fost construită în urmă cu 150 de ani. Când s-au alăturat cele trei călugărițe, acolo slujeau 30 de călugărițe. Numărul lor a scăzut treptat, iar de 20 de ani, Bernadette, Rita și Regina erau singurele rămase. Ele credeau că vor putea rămâne acolo până la sfârșitul vieții.
„Ni s-a spus că avem dreptul să stăm la mănăstire până la moarte, conform legii și unui contract pe care l-am semnat. Am fi putut crede că vom fi trădate astfel? Niciodată. Am fost ascultătoare toată viața, dar nu am putut suporta să fim departe de casa noastră și de aceea ne-am întors”, a spus sora Bernadette.
„Stabilitas loci” - aceasta este legea la care se referă măicuța. Adică jurământul de permanență pe care îl depune orice monah atunci când se alătură unei mănăstiri. Prin această promisiune ei își exprimă nu doar atașamentul față de o locație fizică, ci și dedicare spirituală pe viață comunității. „Dar funcționează în ambele sensuri”, a spus sora Regina.
Ele spun că, atunci când au plecat în 2023, fără să știe că nu li se va permite să se întoarcă, și-au lăsat majoritatea bunurilor în urmă. La întoarcerea după 20 de luni, au constatat că multe lipsesc.
Printre ele: liftul de scări care le ajuta să ajungă la etajul patru, cărțile de bucate, albumele foto, notițele de predare, pantofii ortopedici, certificatele de naștere și școlare, precum și scrisori și fotografii de la foști elevi – inclusiv de la actrița Romy Schneider, care a învățat la Goldenstein între 1949 și 1953.
O pungă de plastic cu bani, păstrată într-un dulap și folosită pentru cheltuieli mărunte, a dispărut și ea, spun călugărițele.
Conturile bancare la care avuseseră acces ca și comunitate, în care erau plătite salariile lor, precum și moștenirea Bernadettei de la mama ei, nu le mai sunt disponibile.
Susținătorii lor spun că banii ar putea fi folosiți pentru a plăti îngrijire permanentă chiar în mănăstire.
Viitorul călugărițelor rămâne incert, deși ele repetă rugăciunea care, spun ele, le dă putere: „Suntem în mâinile lui Dumnezeu.”
În jur de 200 de voluntari le oferă sprijin: unii le asigură paza, alții le gătesc, iar medici și asistente le acordă îngrijire regulată.
Ceea ce le lipsește este o rețea de preoți – singurul voluntar fiind un pensionar de 94 de ani – care să oficieze liturghii regulate, pe care ele o consideră cea mai mare nevoie: restabilirea vieții spirituale normale.
„Majoritatea clericilor se tem să se implice, ca să nu aibă probleme cu biserica”, a spus un voluntar care a dorit să rămână anonim.
Printre cei care le-au încurajat a fost cântăreața folk americană Elisabeth von Trapp, nepoata celebrei Maria von Trapp din Salzburg, a cărei poveste a inspirat filmul Sunetul Muzicii. „Ne-a adus trandafiri și ne-a spus să rămânem curajoase”, a povestit Rita.
Având atâta atenție asupra lor, Rita a adăugat că rămân prudent optimiste că Papa Leo, și el augustinian, ar putea interveni. „Cel puțin este în rugăciunile noastre”, a spus ea.
Un dezastru de imagine pentru Biserica Catolică din Austria
Grasl nu a răspuns public acuzațiilor călugărițelor, dar a numit un specialist în comunicare de criză pentru a gestiona ceea ce a devenit rapid un dezastru de imagine pentru Biserica Catolică din Austria. Un purtător de cuvânt, Harald Schiffl, a spus că biserica a „negociat ani de zile cu călugărițele condițiile plecării lor”, înainte de semnarea unui contract.
El a respins acuzațiile că cele trei ar fi fost păcălite să semneze ceva împotriva voinței lor, susținând că în 2023 a devenit evident că viața la mănăstire era „prea precară” pentru ele.
„Este de înțeles că este foarte, foarte greu pentru surori. Dar, uneori, la bătrânețe, trebuie să acționezi din caritate și responsabilitate și să iei decizii în numele altora”, a spus el.
El a negat și că bunurile ar fi fost luate, afirmând că „s-au aruncat doar mâncarea stricată și gunoaiele.” În plus, a adăugat: „Surorile nu ar trebui să aibă oricum bunuri personale, conform jurămintelor. Totul aparține comunității, inclusiv conturile bancare. Prepozitul este, prin decret, responsabil de întreaga proprietate a mănăstirii, inclusiv de finanțe.”
Plimbându-se cu jurnalista The Guardian prin cimitirul local unde călugărițele mănăstirii sunt înmormântate din anii 1880, sora Rita a deplâns dispariția straturilor de flori pe care cele trei le îngrijeau. „Probabil au vrut să poată cosi mai ușor iarba”, a spus ea. „Dar e ca și cum ar încerca să șteargă orice urmă de existență a noastră.”
Ştiri video recomandate
