Stațiile de cercetare ale Regatului Unit și Statelor Unite din Antarctica recrutează un nou val de angajați dispuși să „meargă spre sud”. Iar lista posturilor disponibile depășește cu mult domeniul științific: sunt căutați dulgheri, electricieni, bucătari și chiar frizeri, potrivit BBC. Întrebarea esențială rămâne însă alta: poți face față frigului extrem și izolării?
Dan McKenzie știe foarte bine ce presupune această provocare. Plecat din Wigan, în nordul Angliei, la 19 ani, el a lucrat în numeroase colțuri îndepărtate ale lumii. Astăzi, la 38 de ani, fostul inginer mecanic naval ocupă cel mai dificil și izolat post din cariera sa: șef de stație la Halley VI, una dintre bazele britanice de cercetare din Antarctica.
Stația face parte din rețeaua administrată de British Antarctic Survey (BAS), institutul polar al Regatului Unit. „Am fost mereu atras de locurile sălbatice”, spune McKenzie, într-un interviu realizat prin apel video prin satelit. După ani petrecuți pe mare, a vrut o schimbare care să îi valorifice experiența tehnică, dar să îi ofere și o nouă doză de aventură.
În ziua interviului, temperatura „blândă” de vară antarctică este de minus 15 grade Celsius. „Aici, asta înseamnă vreme bună”, glumește el. Temperaturile pot coborî până la minus 40 de grade Celsius, iar media este de aproximativ minus 20. Peisajul, o întindere nesfârșită de alb sub un cer de un albastru intens, pare desprins dintr-un documentar.
Pe durata verii australe, din noiembrie până la mijlocul lui februarie, McKenzie coordonează o echipă de 40 de persoane. Stația Halley VI monitorizează date spațiale și atmosferice, studiază platforma de gheață Brunt și contribuie la cercetările privind gaura din stratul de ozon. Vara aduce lumină continuă, cu apusuri care durează săptămâni întregi.
Drumul lui McKenzie către poziția de conducere a început în 2019, când a semnat primul contract ca inginer de mentenanță la stația Rothera, aflată la circa 1.600 de kilometri distanță. Astăzi, responsabilitățile sale includ gestionarea proviziilor, siguranța echipei și instruirea personalului. Însă poate cea mai delicată misiune este sprijinul emoțional acordat colegilor.
„Sunt zile în care cineva îți spune că nu se simte bine sau că s-a întâmplat ceva acasă. Trebuie să găsești soluții. Fiecare zi e diferită”, explică el.
În total, aproximativ 120 de angajați BAS au fost prezenți în Antarctica în sezonul de vară care se apropie de final. Majoritatea se întorc în Regatul Unit până la sfârșitul lunii mai, însă aproximativ 50 rămân pentru iarna polară, când continentul este cufundat în întuneric.
Deși iarna înseamnă izolare extremă, McKenzie spune că aduce și un sentiment neașteptat de libertate. „Rămâne un grup mic, foarte unit. Devii ca o familie. Toată lumea are grijă de toată lumea”.
În fiecare an, BAS recrutează până la 150 de persoane. Deși rolurile științifice și inginerești sunt esențiale, aproximativ 70% dintre posturi sunt operaționale, de la electricieni și bucătari, la medici și instalatori. Salariile pornesc de la peste 31.000 de lire sterline (35.472 de euro) anual, iar transportul, cazarea, mesele și echipamentele pentru temperaturi extreme sunt asigurate.
Pe timpul verii australe, aproximativ 5.000 de oameni lucrează în Antarctica, în 80 de stații operate de circa 30 de țări.
Totuși, viața la capătul lumii nu este pentru oricine. Alimentele proaspete sunt limitate, alcoolul este restricționat, iar cazarea se face în dormitoare comune. Se lucrează în ture de șapte zile pe săptămână. Procesul de selecție include teste de gestionare a conflictelor și rezolvare a problemelor, urmate de pregătire intensivă înainte de plecare.
Potrivit specialiștilor în resurse umane, provocările nu sunt doar fizice. Lipsa intimității, rutina strictă și apropierea permanentă de aceleași persoane pot deveni apăsătoare. „Mulți spun că nu au probleme în a lucra cu alții. Apoi descoperă că nu le este ușor să împartă spațiul zi de zi”, explică reprezentanții BAS.
Psihologii avertizează că, deși riscurile fizice sunt reale, tensiunile sociale pot fi și mai greu de gestionat. Relațiile deteriorate într-un mediu atât de izolat pot avea consecințe majore. Pe de altă parte, cei atrași de Antarctica sunt adesea oameni care se simt confortabil în condiții de „stres pozitiv”, asemănător celui din mediul militar.
Pentru McKenzie, însă, balanța înclină clar spre partea plină a paharului. „La început mi-a fost greu. Vremea era aspră, împărțeam camera cu alții și mă întrebam dacă e pentru mine. Dar apoi începi să vezi balene, foci, insule înghețate, să zbori cu avioane mici. Anul acesta am văzut o colonie de pinguini imperiali. A fost ca într-un documentar cu David Attenborough”.
Ştiri video recomandate
