Dreptul femeilor de a vota, considerat astăzi firesc în cea mai mare parte a lumii, a fost câștigat relativ târziu în istorie. Deși au existat câteva încercări izolate încă din secolul al XVIII-lea, votul femeilor a devenit o realitate în multe state abia în ultimele două secole. În prezent, există o singură excepție: Vaticanul, unde femeile nu au drept de vot în alegerea papei, scrie World Population Review.
Situația este diferită de cea din majoritatea statelor lumii, inclusiv din Europa. Vaticanul este un stat independent, cu un sistem de conducere aparte, în care papa este ales de cardinalii Bisericii Catolice. Cum această funcție este rezervată bărbaților, femeile nu pot participa la votul pentru alegerea suveranului pontif.
Cum au obținut femeile dreptul de vot
Primele experiențe legate de dreptul femeilor de a vota au apărut cu mult înainte ca sufragiul feminin să fie recunoscut la nivel național. În statul american New Jersey, femeile care îndeplineau anumite condiții de proprietate și rezidență au putut vota începând din 1776. Acest drept a fost menținut până în 1807, când legislația electorală a fost modificată, iar votul a fost limitat la bărbații albi.
Una dintre cele mai timpurii recunoașteri permanente ale votului feminin a avut loc în 1838, în Insulele Pitcairn. În ceea ce privește statele independente, Noua Zeelandă a fost prima țară care a acordat femeilor dreptul de vot, în 1893, urmată de Finlanda, în 1906, și Norvegia, în 1913. La acea vreme, Finlanda făcea parte din Imperiul Rus, iar Noua Zeelandă avea statut de teritoriu britanic autonom.
Astăzi, femeile au drept de vot în toate statele și teritoriile lumii. Vaticanul este singura excepție, deoarece alegerea papei se face prin votul cardinalilor, iar femeile nu pot ocupa această funcție.
Dreptul legal nu înseamnă întotdeauna acces real la urne
Chiar dacă legislația le permite femeilor să voteze, acest lucru nu înseamnă că ele pot participa întotdeauna în condiții egale la alegeri. În unele țări, normele sociale, intimidările, violențele din secțiile de votare sau presiunile exercitate de membrii familiei le pot împiedica să își exprime opțiunea.
În Kenya, de exemplu, femeile însărcinate beneficiază de prioritate la secțiile de votare. Cu toate acestea, organizații care monitorizează desfășurarea alegerilor și un raport al Organizației Națiunilor Unite din 2019 au semnalat că hărțuirea și violențele îndreptate împotriva alegătoarelor continuă să reprezinte o problemă.
O situație diferită, dar la fel de relevantă, a fost semnalată în Egipt. Cetățenii sunt înscriși automat în registrul electoral atunci când împlinesc 18 ani. Pentru a vota, trebuie însă să prezinte un act de identitate valabil.
Potrivit unui raport publicat în 2022 de organizația nonprofit The Borgen Project, această cerință poate afecta participarea femeilor la alegeri. Într-o societate în care bărbații au în continuare un rol dominant, femeile sunt mai puțin susceptibile să dețină un document de identitate, dar și să aibă acces la educație sau la venituri egale cu cele ale bărbaților. Chiar și atunci când au un act de identitate, acesta poate fi păstrat de soț, care le poate împiedica astfel să ajungă la urne.
Puține femei în politică, deși au drept de vot
Un alt indicator al participării femeilor la viața democratică este numărul celor care candidează sau ocupă funcții publice. În țările în care femeile sunt slab reprezentate în instituțiile politice, egalitatea drepturilor electorale poate exista mai degrabă pe hârtie decât în practică.
Nigeria este unul dintre exemple. La alegerile prezidențiale din 2019 au fost înscriși 73 de candidați, dintre care doar șase femei. Toate și-au retras însă candidaturile înainte de scrutin.
În prezent, femeile ocupă mai puțin de 7% dintre locurile din instituțiile naționale de conducere ale Nigeriei, în condițiile în care media la nivel mondial este de aproximativ 26%. Situația este cu atât mai relevantă cu cât femeile reprezintă 47% dintre alegătorii înregistrați în această țară.
Specialiștii pun această diferență pe seama mentalităților patriarhale, care limitează participarea femeilor la viața publică și politică.
Un episod care a atras atenția asupra acestei atitudini a avut loc în 2016, când președintele de atunci al Nigeriei, Muhammadu Buhari, a făcut o declarație controversată despre rolul soției sale.
„Nu știu exact cărui partid îi aparține soția mea. De fapt, locul ei este în bucătărie, în sufragerie și în celelalte camere ale casei mele”, a spus acesta.
Astfel de afirmații sunt considerate un semnal al mentalităților care pot menține femeile într-o poziție dezavantajată, chiar și atunci când legislația le recunoaște drepturi egale.
Țări în care nici bărbații nu au acces liber la vot
Există și state în care restricțiile electorale îi afectează atât pe bărbați, cât și pe femei. Brunei, o monarhie absolută, nu a mai organizat alegeri naționale cu participarea publicului din 1962.
În Emiratele Arabe Unite, dreptul de vot este acordat doar unei părți a populației, selectată pe baza unor criterii care nu sunt făcute publice. La un scrutin recent, doar 12% dintre bărbați și femei au avut dreptul să voteze.
Prin urmare, existența dreptului de vot în legislație nu garantează automat participarea reală la viața democratică. În unele țări, femeile pot merge la urne, dar se confruntă în continuare cu obstacole sociale și economice, presiuni familiale sau violență. Iar reprezentarea lor redusă în instituțiile publice arată cât de departe mai este uneori egalitatea formală de cea din viața de zi cu zi.
