Sub arhipelagul Bermudelor, cercetătorii au descoperit o structură geologică masivă care nu seamănă cu nimic identificat până acum în alte regiuni ale lumii. Este vorba despre un strat de rocă cu o grosime de aproximativ 20 de kilometri, aflat sub scoarța oceanică, o grosime fără precedent pentru un astfel de strat.
Descoperirea ar putea explica un mister vechi: de ce Bermudele par să „plutească” mai sus decât fundul oceanic din jur, deși nu există activitate vulcanică de milioane de ani, scrie Live Science.
În mod normal, sub scoarța oceanică se află direct mantaua Pământului. În cazul Bermudelor, lucrurile stau diferit.
„De obicei, ai baza scoarței oceanice și apoi te-ai aștepta să urmeze mantaua”, a explicat William Frazer, seismolog la Carnegie Science din Washington DC și autorul principal al studiului. „Dar în cazul Bermudelor, există acest alt strat care este amplasat sub scoarță, în interiorul plăcii tectonice pe care se află Bermudele”.
Originea exactă a acestui strat nu este încă pe deplin înțeleasă, însă el ar putea lămuri de ce Bermudele se află pe o așa-numită „ridicare a scoarței oceanice”– o zonă în care scoarța oceanică este ridicată față de regiunile învecinate. În mod obișnuit, astfel de ridicări sunt asociate cu activitate vulcanică, dar în Bermude ultima erupție cunoscută a avut loc acum 31 de milioane de ani.
Noua structură descoperită sugerează că acea ultimă erupție ar fi injectat rocă din manta în interiorul scoarței, unde s-a solidificat. Practic, s-ar fi format un fel de „plută” rigidă care susține fundul oceanic și îl ridică cu aproximativ 500 de metri.
Bermudele sunt cunoscute mai ales pentru miturile legate de Triunghiul Bermudelor, zona dintre arhipelag, Florida și Puerto Rico unde, potrivit legendelor, ar fi dispărut numeroase nave și avioane.
În cazul altor lanțuri de insule, precum Hawaii, explicația este existența unor „puncte fierbinți” în manta – zone în care material foarte fierbinte urcă spre suprafață, generând vulcani. Atunci când placa tectonică se deplasează și se îndepărtează de punctul fierbinte, ridicarea fundului oceanic dispare treptat. La Bermude, acest lucru nu s-a întâmplat.
„Această ridicătură a Bermudelor nu a dispărut, în ciuda celor 31 de milioane de ani de inactivitate vulcanică”, a spus Frazer, subliniind că, deși există dezbateri despre ce se întâmplă în manta sub insule, nu există erupții active la suprafață.
Pentru a investiga structura subterană, Frazer și coautorul său, Jeffrey Park, profesor de științe ale Pământului și planetare la Universitatea Yale, au analizat înregistrările unui seismograf amplasat în Bermude.
Ei au studiat modul în care undele seismice produse de cutremure puternice, petrecute la mari distanțe, își schimbă brusc comportamentul sub insule. Așa au reușit să „vadă” structura Pământului până la circa 50 de kilometri adâncime, identificând stratul neobișnuit de gros, mai puțin dens decât rocile din jur.
Rezultatele au fost publicate pe 28 noiembrie în revista Geophysical Research Letters.
Descoperirea este susținută și de alte cercetări. „Există încă acest material rămas din perioada de vulcani activi de sub Bermude, care contribuie probabil la menținerea lor ca o zonă ridicată în Oceanul Atlantic”, a explicat Sarah Mazza, geolog la Smith College din Massachusetts, care nu a fost implicată în studiu.
În propriile sale cercetări, Mazza a arătat că lavele din Bermude au un conținut scăzut de siliciu, semn că provin din roci bogate în carbon. Analiza variațiilor de zinc din probele de rocă sugerează că acest carbon vine din adâncul mantalei, unde ar fi ajuns în perioada formării supercontinentului Pangeea, între 900 de milioane și 300 de milioane de ani în urmă. Acest tipar diferă de cel observat la insulele formate de puncte fierbinți din oceanele Pacific și Indian.
„Faptul că ne aflăm într-o zonă care a fost cândva inima ultimului supercontinent este, cred, o parte importantă a explicației pentru unicitatea acestui loc”, a spus Mazza.
William Frazer analizează acum și alte insule din lume, pentru a vedea dacă structuri similare mai există sau dacă Bermudele sunt cu adevărat un caz singular.
„Înțelegerea unui loc precum Bermudele, care este unul extrem, este importantă pentru a înțelege și locurile mai puțin extreme”, a explicat Frazer. „Ne ajută să distingem între procesele normale care au loc pe Pământ și cele cu adevărat excepționale”.
Ştiri video recomandate
